Torn Curtain (1966)
Regia: Alfred Hitchcock
Distribuția: Paul Newman, Julie Andrews, Lila Kedrova
Îmi place să văd filme o jumătate de secol după lansările lor inițiale. Nu este doar o experiență cinematografică care, în multe cazuri, aduce la iveala giuvaeruri neașteptate, dar și o oportunitate de a compara stilurile de actorie și de regie, mijloacele tehnice și perspectiva asupra evenimentelor, unele dintre ele actuale la momentul realizării filmelor și devenite istorie de atunci încace. În unele cazuri, există și posibilitatea de a compara o vizionare proaspătă cu amintirile noastre despre film, deși acest lucru nu este cazul aici cu ‘Torn Curtain’, un film târziu al lui Alfred Hitchcock, a cărui temă a războiului rece văzut din perspectiva occidentală nu a avut nici o șansă să treacă filtrul cenzurii în România mea natală în acel moment (filmul este realizat in 1966).
Există multe elemente interesante în această poveste despre un om de știință american (Paul Newman) care se joacă de-a spionajul și simulează o trecere a liniilor spre Germania de Est pentru a descoperi statutul unei arme cheie în arsenalul de rachete al blocului comunist . Când logodnica sa care ignoră adevarată sa misiune (Julie Andrews) i se alătură împotriva voinței sale, misiunea lui devine mai complicată. Este, în același timp, un thriller psihologic (duelul intelectual dintre profesorul american și omologul său est-german), un film de acțiune și o poveste de dragoste, totul in stil Hitchcock. Ca și în multe dintre alte filme ale sale, Hitchcock reușește minunat în partea de thriller, reușește parțial (sau eșuează parțial) în zona de acțiune și eșuează complet în zona romantică.
50 de ani mai târziu, partea foarte interesantă a filmului este redarea atmosferei Războiului Rece. Am văzut câteva filme despre acea perioadă, unele mai recente, și am fost surprins de cât de bine Hitchcock a reușit să surprindă atmosfera lagărului comunist, fără a cădea în clisee alb-negru, descriind o lume aproape de ceea ce știam, cu oameni trăind sub presiunea unei dictaturi, dar încă reușind să glumească, să mănânce, să bea, să danseze chiar și sub privirile portretelor lui Karl Marx. Există scene mai puțin credibile – de exemplu, întregul episod din autobuz (de ce erau împreună acești oameni?), Dar asta face parte din partea de acțiune a scenariului. Jocul actorilor este decent, iar Newman și Andrews fac ceea ce îmi amintesc că ar trebui să facă, dar cea mai minunată surpriză actoricească este scena in care apare actrița născută în Rusia, Lila Kedrova, pe care unii si-o amintesc din ‘Zorba grecul’. Rolul ei a fost de neuitat, așa este și cel de aici dacă aveți șansa de a vedea filmul. Câteva îndrăznețe unghiuri de vedere create de Hitchcocki construiesc tensiunea thriller-ului.
Un film de vizionat, mai ales dacă sunteți fanii lui Hitchcock.
