Charleston (2017)
Regia: Andrei Cretulescu
Distribuția: Serban Pavlu, Radu Iacoban, Victor Rebengiuc, Ana Ularu, Dorian Boguta, Adrian Titieni
Ioana, eroina principală din ‘Charleston’, regizat de Andrei Crețulescu, apare pe ecran doar în primul minut al filmului. O vedem într-o cafenea, primind un mesaj pe telefon, grăbindu-se să iasă, dă colțul și auzim doar zgomotul cumplit al unui accident de circulație. Subiectul restului filmului este absența Ioanei. În viața ei, vom afla, existau doi bărbați. Soțul (jucat de Șerban Pavlu) și amantul din ultimele luni ale vieții sale (Radu Iacoban). Cei doi se întâlnesc în împrejurări ciudate și încearcă să se confrunte împreună cu golul lăsat în viețile lor de dispariția Ioanei.
Bărbații nu sunt neamul care comunică cel mai bine, mai ales în momente de doliu. Cei doi bărbați din film sunt cât se poate de diferiți la înfățișare fizică, statut social, caracter. Ceea ce îi unește ar fi iubirea și dorul pentru Ioana. Acestea se manifestă însă mai ales prin tăceri, întrerupte de câteva schimburi de pumni și un dans la mijlocul filmului care nu are nicio legătură cu restul, sau dacă există eu nu am descifrat-o. Totul înecat în mult alcool. Problema filmului este că înțelegem sau ghicim personajele cam din primele zece minute, iar filmul durează aproape două ore. Aproape două ore care mie mi s-au părut mult mai lungi și în care nu am prea aflat nimic despre femeia care a fost Ioana, deși suntem plimbați în dormitorul ei, în barul preferat, la cinematograful și filmul iubit, pe malul mării unde începuseră poveștile ei de dragoste, și chiar și în cimitir, la mormântul ei.
Nu aflăm nimic nici despre motivele pentru care a ales la un moment dat să ducă o viață dublă, nici ce o fi găsit la cei doi bărbați cu care își împărțea viața. Soțul ii zice la un moment dat amantului ‘ce o fi găsit Ioana la tine?’. Întrebarea cred că este valabilă și pentru el. Personajele nu evoluează și nu se dezvoltă, ascunzându-se tot filmul în spatele crustei de incomunicabilitate. O poveste secundară confuză despre un bar local care este amenințat de demolare din cauza unor funcționari corupți și prezența unor personaje cu alură de mafionieri nu adaugă nimic substanțial.
Multe filme cu scenarii subțiri sunt salvate de jocul actorilor. Și în ‘Charleston’ avem de-a face cu interpretări excepționale. Pe Șerban Pavlu l-am văzut în câteva roluri pe scenă și a corespuns cu totul așteptărilor, dar pentru mine Radu Iacoban pe care îl cunosc mai puțin a fost adevărata revelație. Prezența pe ecran a lui Victor Rebengiuc, chiar numai pentru câteva minute, a fost și ea un deliciu. Dar aceste personaje nu comunică între ele. Poate că asta a și intenționat regizorul Andrei Crețulescu, care este și autorul scenariului, dar ceea ce funcționează bine pe scenă în teatrul absurd, nu găsește întotdeauna echivalente cinematografice pe măsură în filme. Poate că regizorul, venit din lumea criticii de film, aflat la primul său lung metraj în care se află singur în control, a încercat să demonstreze cum se face un film de succes pentru festivaluri. Rezultatul însă mie mi s-a părut un film lung și repetitiv, un exercițiu steril și lipsit de substanță.
