Death on the Nile (2022) – Moarte pe Nil
Regia: Kenneth Branagh
Distribuția: Tom Bateman, Annette Bening, Branagh, Russell Brand, Ali Fazal, Dawn French, Gal Gadot
Eu cred că Kenneth Branagh a înțeles ceva important despre Agatha Christie atunci când a început seria de filme care îl au ca erou pe Hercule Poirot, serie în care ‘Death on the Nile’ (lansat mult amânat în 2022) este al doilea film. Agatha Christie nu a fost niciodată o scriitoare realistă. Romanele ei sunt mistere detectivistice, exerciții de logică, drame care se petrec în spații închise care delimitează nu numai locul, ci și categoriile sociale ale personajelor. Majoritatea cărților sale au o unitate de timp și spațiu care amintește tragediile grecești, dar ele sunt în cele din urmă cărți care au ca scop divertismentul unor anumite categorii de cititori. Nu este o lume imaginară, ci o lume paralelă cu a noastră, din care își extrage prin selecție personajele și situațiile. Avem de-a face cu fantezii detective.
‘Death on the Nile’ este o asemenea fantezie, o poveste care se petrece într-un moment istoric precis și în locuri bine definite, dar care nu are ambiția să spună nimic dramatic sau critic despre acel timp și acele locuri. Multe filmări au avut loc chiar la Assuan în Egipt, dar decizia pare a fi fost în primul rând estetică, nu căutarea autenticității. Accentul este pus pe personaje, pe relațiile dintre ele, pe crimele care se lasă puțin așteptate, dar atunci când sunt declanșate continuă în lanț. Și, desigur, pe personajul lui Hercule Poirot, care capătă în acest film dimensiuni noi și surprinzătoare.
Scena care deschide filmul se petrece în 1914 și amintește filmele despre tranșeele primului război mondial. Aflăm în ‘Death on the Nile’ multe lucruri noi despre Poirot, despre originea unora dintre capriciile sale, ba chiar și despre înfățișarea sa fizică. S-ar putea ca Branagh împreună cu scenaristul Michael Green să aibă intenția să facă odată un film despre tânărul Poirot. Ar fi bazat în mare parte pe imaginația lor și nu pe un roman al Agathei Christie pe care aceasta nu l-a scris vreodată. Ar fi foarte interesant. În definitiv metoda lui Poirot însuși consta în a folosi câteva evenimente și informații vizibile pentru a construi soluția celor mai complicate enigme. Personajul Hercule Poirot ar fi unul dintre ele. În continuare sărim în timp în anul 1937, și de la Londra întunecată și umedă ajungem în Egiptul ars de un soare nimicitor. Personajele lui Agatha Christie și Kenneth Branagh trăiesc într-o bulă de fantezie care are puține lucruri în comun cu lumea reală. Contradicțiile și violența nu sunt cele care prevedeau cel de-al doilea război mondial ci conflictele interne ale unei clase privilegiate și ale servitorilor de tot felul a acesteia. Fără mare efort acțiunea s-ar fi putut petrece cu un secol mai devreme sau poate cu un secol mai târziu. Divertismentul detectivistic este bine construit, personajele sunt introduse treptat și le cunoaștem destul de bine atunci când încep să apară cadavrele pentru a avea sentimentul că ele pot fi – aproape toate – și criminali și victime.
‘Death on the Nile’ este filmat superb și trebuie menționat numele directorului de cinematografie Haris Zambarloukos care a colaborat cu excelente rezultate la ultimele sale filme ale lui Kenneth Branagh. Estetica este dublată de logică în concepția sa vizuală, căci universul pe care spectatorul îl vede pe ecran este o extensie a maniei pentru simetrie și întreg a lui Poirot, una dintre ‘ciudățeniile’ exterioare care construiesc personalitatea sa complexă. Urmăriți scenele de ansamblu și numărați câte dintre ele sunt concepute arhitectural, precum lucrări de artă sau monumente clasice. Echipa de actori include câțiva dintre actorii de succes ai generațiilor mai tinere. Tocmai alegerea actorilor în rolurile principale mi s-a părut mai puțin inspirată. Armie Hammer și Gal Gadot radiază poate bogăție, dar nu și iubire, și această senzație este accentuată de performanța ‘fierbinte’ a Emmei Mackey în rolul rivalei dezamăgite. O adăugire inspirată și interesantă în distribuție este cea a perechii de muziciene mamă – fiică, roluri jucate de Sophie Okonedo și Letiția Wright, care oferă prilejul construirii unei benzi sonore care mie mi-a plăcut foarte mult, combinând blues-ul cu jazz-ul de big band al epocii, și ne dă prilejul să cunoaștem latura sentimentală a lui Poirot. ‘Death on the Nile’ este o fantezie detectivă vizuală și muzicală și un divertisment de calitate. Cine încearcă să-l vadă din alt punct de vedere o face pe propria răspundere și riscă să fie dezamăgit. Mie filmul mi-a plăcut.
Disponibil pe Disney+.
Nota: 9/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://austenprose.com/2022/02/11/a-preview-of-death-on-the-nile-2022-movie/)
