Zwartboek (2006) – Black Book
Regia: Paul Verhoeven
Distribuția: Carice van Houten, Sebastian Koch, Thom Hoffman
Paul Verhoeven și Quentin Tarantino fac parte dintr-o categorie aparte de regizori. Filmele lor încărcate de violență și în cazul lui Verhoeven și de erotism, ambele explicite și duse spre extrem după gusturile convenționale, riscă în mod calculat și intenționat să atragă public din motive greșite. ‘ Zwartboek’ (‘Black Book’ sau ‘Carnetul negru’) al lui Paul Verhoeven din 2006 se aseamănă din multe puncte de vedere cu ‘Inglourious Basterds‘ pe care Tarantino l-a adus pe ecrane în 2009. Ambele filme abordează perioada finală a celui de-al doilea război mondial într-un mod foarte diferit de alte filme care se ocupă de acest război, de Rezistență și de Holocaust. Cele două filme folosesc în mod copios elemente din trusa filmelor de spionaj și de acțiune pentru a aborda o tematică în care aparent nu ar fi prea mult loc pentru o atmosferă de divertisment. În plus, ambele filme folosesc vehiculul divertismentului pentru a aduce la lumină aspecte mai puțin cunoscute și mai puțin acceptate, unele foarte incomode, despre cele petrecute in acea tulbure perioada istorică.
Acțiunea se petrece în ultimul an al războiului în Olanda ocupată, perioadă în care au avut loc deportările în masă ale evreilor de către naziști și complicii lor locali. Rachel Stein, eroina principala a filmului (jucată de atrăgătoarea și talentata Carice van Houten), o tânăra și frumoasă cântăreața evreică, își vede întreagă familie măcelărită într-o încercare de a se salva fugind în Belgia eliberată și, rămasă în Olanda, se alătură unui grup al Rezistenței. Primind misiunea de a se infiltra în comandamentul german din Haga, îl cunoaște pe șeful Gestapo-ului, descoperă că acesta este mai uman decât mulți dintre subordonații săi și se îndrăgostește de el. Relația aceasta este doar unul dintre elementele puțin credibile dintr-o intrigă care este cam la fel de realistă ca un scenariu de film James Bond. Neveromisila poveste de dragoste dintre rezistenta evreică și șeful Gestapo-ului nu are cum să se termine bine, și după sfârșitul războiului, Rachel (sau Ellis in identitatea să asumată) este bănuită de trădare și acuzată de colaborare cu naziștii. Sfârșitul războiului nu înseamnă justiție pentru toți criminalii sau alinare pentru toate victimele lor. Totul se va termina cu bine, oarecum, pentru cei care vor supraviețui.
145 de minute de proiecție trec repede pentru amatorii de filme de acțiune. Din punct de vedere vizual, ‘Black Book’ arată de multe ori ca un film de Hitchcock, doar că elementului de teroare psihologică i se adaugă multă violență explicită plus doza de erotism caracteristică majorității filmelor lui Verhoeven. Acestea însă nu trebuie să distragă atenția de la câteva elemente inedite. Istoria nu este deloc fardată în acest film. Evreii care încearcă să-și salveze viețile își cumpără libertatea cu bani, bijuterii și lingouri de aur. Ajutorul primit de la cei din jur nu este totdeauna dezinteresat, și de multe ori evreii sunt și prădați și trădați. Membrii Rezistenței nu sunt nici ei prezentați doar într-o lumina eroică, există și între ei trădători, și conflicte ideologice și religioase. Nu toți germanii din film sunt ‘răi’ și nu toți olandezii sunt ‘buni’. Justiția de după eliberare este departe de a fi dreaptă și comportamentul față de cei bănuiți de colaborare este la fel de violent și de umilitor ca și al naziștilor, chiar dacă este împodobit cu drapele tricolore.
‘Black Book’ a fost filmul cu care Verhoeven s-a întors acasă, în Olanda, după două decenii de carieră la Hollywood. Filmul a fost bine primit în ciuda aspectelor sale critice. Stilul Verhoeven este vizibil nu numai în tratamentul vizual și recuzita de elemente de cinematografie comercială, ci și în ambiguitatea dusă la extrem a unora dintre situații. Ca în multe din filmele sale, și din ‘Black Book’ ne vom aminti mai târziu controversele.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: Cover.box3.net, IMDb.com)
