The Holdovers (2023)
Regia: Alexander Payne
Distribuția: Paul Giamatti, Da’Vine Joy Randolph, Dominic Sessa
Mărturisesc că așteptam cu oarecare anxietate să văd ‘The Holdovers’ (2023) al lui Alexander Payne. 5 candidaturi la premii Oscar ar trebui să fie o garanție pentru vizionarea unui film de calitate sau cel puțin interesant. Pe de altă parte, experiențele mele cu filmele precedente ale lui Payne au fost amestecate. După ce, pentru mine, trăsese lozul câștigător cu ‘About Schmidt’ mai niciunul dintre celelalte filme ale sale nu au reușit să mă convingă: prea multă melodramă, prea multa încercare de a se preface că abordează teme ‘serioase’, ‘din viață’ pentru a le prepara și servi spectatorilor pe tavă, în sosuri siropoase. Singurul film care chiar m-a amuzat după 2002 a fost ‘Downsizing’ care a fost însă un eșec la public (aprecieri și vânzări de bilete) și la critici. Evident, gusturile mele și ale multor altor iubitori de cinema nu coincid când este vorba despre filmele lui Payne. Temerile mele s-au dovedit întemeiate. Mie ‘The Holdovers’ mi s-a părut cel mai supra-evaluat film al acestui sezon cinematografic.
Acțiunea se petrece într-un liceu particular cu internat, frecventat de băieții oamenilor cu avere și finanțat de părinți. În perioada sărbătorilor toată lumea pleacă acasă, dar exista întotdeauna câteva excepții: elevi ai căror părinți călătoresc sau sunt ocupați cu alte probleme rămân la internat. Îi supraveghează și îngrijesc un personal minim – de obicei un profesor și o bucătăreasă. În sezonul Crăciunului anului 1970 profesorul este domnul Hunham, un burlac morocănos și sever a cărui specialitate este istoria civilizațiilor antice, iar bucătăreasa este Mary, care și-a pierdut recent fiul, căzut în războiul din Vietnam. Scurtă vreme după începutul vacanței, singurul student rămas la internat este Angus. Mama lui se măritase pentru a doua oară și în ultimul moment îl anunțase că pleacă în ‘luna de miere’ cu noul soț în locul vacanței de familie pe care o așteptă băiatul. Cei trei ‘rămași în urmă’ alcătuiesc o familie ad-hoc care de nevoie și nu de voie trebuie să petreacă împreună sărbătorile. Este o ocazie bună să se cunoască dincolo de barierele didactice sau sociale, să-și descopere calitățile, slăbiciunile și secretele, să se sprijine unul pe celălalt în aceasta perioadă din an când nimeni nu ar trebui să fie singur.
‘The Holdovers’ nu este un film lipsit de calități. Anul 1970 este adus pe ecran într-o manieră extrem de credibilă și cu un stil firesc care m-a făcut ca doar după câteva minute bune să-mi dau seama că automobilele sunt mai lungi și că nimeni nu a scos vreun telefon mobil. Intepretarile actoricești sunt toate excelente, chiar dacă nominalizările lui Paul Giamatti și Da’Vine Joy Randolph mi s-au părut puțin cam exagerate. Tocmai intepretarea debutantului Dominic Sessa în rolul băiatului mi s-a părut cea mai remarcabilă prin naturalețea cu care aduce pe ecran dilemele morale și problemele maturizării unui tânăr inteligent, sensibil, dar cu probleme de adaptare în medii sociale neprietenești. S-ar putea că acest film să rămână în istorie ca cel în care a debutat un actor important al cinematografiei din deceniile următoare. Scenariul lui David Hemingson, scuze, este plin de kitsch banal și previzibil – o combinație ciudata dintre dialoguri extrem de bine scrise și rezolvări melodramatice ale dilemelor fiecăruia dintre personaje în parte. Cât despre 5 nominalizări la premiile Oscar, ce să zic? Nominalizare pentru cel mai bun film când „Perfect Days” al lui Wim Wenders este omis? Cel mai bun actor pentru Paul Giamatti când Koji Yakusho nu este pe listă? Un lucru este cert. Genul filmelor de Crăciun se îmbogățește cu încă o operă care va fi intens programată la televiziuni în ultimele zece zile ale fiecăruia dintre anii următoarelor decenii.
Nota: 6/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
