Despre instituțiile care sărăcesc populația: Hell or High Water (2016)

Hell or High Water (2016)
Regia: David Mackenzie
Distribuția:  Jeff Bridges, Chris Pine, Ben Foster, Gil Birmingham

Filmul este un western modern, cu urmăriri de mașini si sniperi, cu hold-upuri, cu cow-boys texani, cu dialoguri pline de miez, amuzante, aruncate iute și la țintă, între două mestecări flegmatice de chewing-gum. Ai zice că-i o treabă pentru bărbați aici, n-ai ce să cauți tu, femeie, la de-astea, cum nici la meciuri de fotbal, așa că dai să te scoli de pe fotoliu și să renunți la film, dar în ultimul moment îți dai seama că ceva se-ntâmplă mai altfel. O familie distrusă financiar de-o bancă.  Peisaje monotone și aride care se vor din Texas (aflu că filmările au fost făcute in New Mexico). Coloana sonoră te incită și bărbații ăștia îți plac al naibii, așa încât te așezi la loc lângă omul tău, care oricum ar sta până la sfârșit fie și pentru împușcăturile și tactica bătrânului ranger prin luare pe la spate a sniperului. 

Cei doi frați își fac singuri dreptate. Fac hold-upuri la bancă. Dar nu așa, la oricare bancă, ci la una și aceeași, cea care urmează să le ia casa, fiindcă mama lor făcuse un reverse mortgage (asta-i de fapt versiunea americană a rentei viagere, cred), care dă dreptul bancii să intre-n posesia casei părintești în caz că banii nu pot fi rambursați la o anumită dată. Așa că băieții decid să facă rost de bani taman de la sucursalele băncii respective, prin hold-up uri matinale… sume modeste,… atât cât să nu ridice suspiciuni și urmăriri federale, ci doar atenția jurisdicției locale. Asta-i motivează perfect, și-i face-n ochii spectatorului niște robinhuzi. Dacă mai pui la socoteală și mustăciora aia gen Clark Gable, muzica excitantă și replicile lor scurte și suculente, gata, tipii te-au cucerit definitiv.

Deci un western mai special, asa… pentru că aici tâlharii nu sunt colorați în negru, iar victima, banca, este un personaj departe de a fi agreabil, pozitiv și ok, când e vorba de profitul ei. 

Oamenii locului nu-și prea dau silința la prinderea celor doi frați „răufăcători”. Un localnic întrebat de ranger dacă era de mult timp prin preajmă și eventual ar putea ajuta la identificarea răufăcătorilor i-o zice bine: „Sunt de suficient timp aici ca sa-i fi vazut pe băieții care fură de la bancă și să cunosc banca asta care ma fură de 30 de ani”…

În final, Toby, unul dintre cei doi frați, care supraviețuieste împușcăturilor de pe parcursul filmului, reușește să răscumpere casa de la bancă, iar bancherul refuză să concureze la demascarea lui legală, deși ar fi putut, pentru că interesul ar fi fost ca Toby să-i lase băncii administrarea trustului și a veniturilor rezultând din petrolul de la el din curte. Adică interesul care poartă fesul, cum ar zice coana-mare. Aflați voi de ce refuză.

Cu coloană sonoră care animează atmosfera de Texas în plină caniculă, unde nimic nu mișcă pe-afară, filmul este un succes. Și vorbește despre curajul bărbaților de a se lua de piept cu autoritățile. atunci când le ajunge cuțitul la os. Un film cu bărbați, despre bărbați, dar nu numai pentru bărbați. Vedeți-l!

Nota: 10/10