Phantom Thread (2017) – Firul Fantomă
Regia: Paul Thomas Anderson
Distribuția: Vicky Krieps, Daniel Day-Lewis, Lesley Manville, Sue Clark, Joan Brown
Eroul principal din „Phantom Thread” este un croitor al doamnelor din înalta societate într-o Londră situată vag în timp cândva după al doilea război mondial. Este foarte rar că sunt într-un astfel de dezacord cu opiniile majorității criticilor de film și ale multora dintre prietenii mei ale căror opinii le apreciez. Nu pot să mă abțin să-mi exprim sentimentele legate de acest film altfel decât prin citarea faimoasei povestiri scurte a lui Hans Christian Andersen despre croitorii care au cusut „hainele noi ale împăratului”. Trebuie să strig: „Împăratul este gol!” „Acest film este prost!” Nici Daniel Day-Lewis nu-l poate salva. Părerea mea, desigur.
Acum trebuie, bineînțeles, să explic. Voi încerca să o fac fără să comit păcatul de a scrie un spoiler. Este povestea de dragoste dintre un bărbat de peste 50 de ani și o tânără în vârsta de 20 de ani. Ei sunt separați nu numai de diferența de vârstă, ci și de un decalaj social (este un croitor faimos al celor bogați și celebri, ea este chelneriță într-un han de țară) și o diferență de naționalitate lăsată vagă în poveste. El este unul dintre cei mai buni croitori din lume, dedicat și imersat total în arta sa. O alege pe tânără mai mult ca pe un instrument care se potrivește modelului și scopurilor sale artistice, în timp ce tânăra femeie (jucată de Vicky Krieps) se îndrăgostește complet de el. Pentru a-i atrage atenția, va face ceva teribil pe care nu îl voi dezvălui, și nu o dată, dar de două ori. Rezultatul este victoria ei completă mai întâi pentru a-l atrage în căsătorie, mai târziu pentru a-l păstra. Puterea lui creatoare pare însă să se diminueze, iar finalul este din nou vag despre destinul artei sale. Povestea este scandaloasă (și nu-mi permit să fiu indignat cu ușurință), incredibilă și frizează ridicolul.
Mi-au plăcut foarte mult filmele mai vechi ale lui Paul Thomas Anderson „There Will Be Blood” și mai ales „The Master„. Sunt însă foarte uimit de ultimele sale filme, inclusiv de acesta. Probabil intenționa să aducă pe ecran o poveste de iubire combinată cu „horror”, povestea unei pasiuni care nu este împărtășită, a unei relații bazate pe o teribilă lipsă de echilibru. Povestea pe care a creat-o și soluțiile găsite nu au funcționat pentru mine. Sunt și mai dezamăgit tocmai din cauza jocului superb al lui Daniel Day-Lewis, care investește din nou tot stilul și talentul său de mare actor, nu pentru a juca, ci pentru a deveni personajul din film. Îmi pare rău dacă acesta este ultimul film al carierei sale de actorie. Poate că se va răzgândi. Ce părere ar avea despre rolul unui mare artist că Leonard Bernstein sau Herbert von Karajan? În timp ce urmăream „Phantom Thread”, mă gândeam la acești doi mari dirijori, personalități cu talent și intensitate uriașe, la fel ca cele al eroului din acest film. Daniel Day-Lewis merită un final mai bun.
