Irma Vep (1996)
Regia: Olivier Assayas
Distribuția: Maggie Cheung, Jean-Pierre Léaud, Nathalie Richard
Filmele despre filme sunt un gen cinematografic care a produs de-a lungul vremii multe creații remarcabile. Cineastilor le place să facă filme despre meseria lor. Multe dintre ele sunt omagii aduse marilor creatori din trecut, mai rare sunt filmele care abordează în mod critic profesia de cineast și aduc în dezbatere situațiile de criză sau problemele sociale și profesionale legate de industria filmului. ‘Irma Vep’ realizat în 1996 de Olivier Assayas aparține mai degrabă celei de-a doua categorii. Filmul său abordează în mod critic situația industriei cinematografice franceze de la sfârșitul secolului trecut, legătura cu tradiția Noului Val și locul ei într-o lume în care cinematograful comercial și producțiile internaționale deveneau deja dominante. ‘Irma Vep’ a fost realizat la 35 de ani de la impactul revoluționar al Noului Val francez. Au mai trecut de atunci alți 24 de ani. Din perspectiva vizionării sau revizionării în anul 2020 filmul pare la fel de proaspăt și de clar în mesajele sale, care sunt de altfel confirmate de perspectiva timpului care a trecut de la producție.
Ne aflăm în 1996 și generația Noului Val trecea prin criza vârstei mijlocii. Mulți dintre regizorii săi trecuseră de vârful creativității, inovațiile lor încetaseră de mult să mai fie surprize, și spectatorii părăsiseră filmele lor atrași de producțiile hollywoodiene sau de coproducțiile internaționale violente. Este și cazul lui Rene Vidal (interpretat de Jean-Pierre Leaud) care, poate în lipsa de scenarii originale, acceptă propunerea de a regiza un remake al filmelor cu vampiri ale lui Louis Feuillade (‘Irma Vep’ este o anagramă a cuvântului ‘vampire’) și o distribuie în rolul principal (un fel de parodie a lui Catwoman) pe Maggie Cheung pe care o văzuse într-un film de arte marțiale (de fapt o văzuse mai mult pe cascadoarea care o dubla). Filmul descrie câteva zile de filmări în care actrița din Hong Kong se confruntă cu șocul cultural și de mentalitate creat de diferențele dintre ceea ce știe despre cinematografia franceză și realitate, și de modul de lucru haotic al echipei locale.
‘Irma Vep’ este un film despre cum se fac filmele și despre oamenii care fac filme. Maggie Cheung se joacă pe ea însăși, ca o actriță care folosește metoda intrării în rol, până la a purta noaptea la hotel costumul de latex al personajului său din film și a emula acțiunile eroinei filmelor de aventuri. În interacțiile ei cu colegii francezi multe detalii sunt pierdute în traducere, dar începutul de idilă lesbiană cu recuzitera Zoe (jucată de Nathalie Richard) le prilejuiește ambelor actrițe creații sensibile și scene de o confuză delicatețe. Olivier Assayas își potrivește stilul de filmare regizorului filmului din film, până când acesta abandonează filmările (criză personală?, droguri? ambele probabil), și atunci și aparatul de filmat mobil purtat pe umăr este înlocuit de cadrele fixe pe care le preferă înlocuitorul său mai conservator (jucat de Lou Castel). Mai sunt câteva scene memorabile inclusiv un final pe care-l pot califica drept genial și pe care va recomand să-l vedeți împreună cu întregul film. ‘Irma Vep’ este o poveste de dragoste și o viziune critică despre cinematografia franceză. Criticăm ceea ce iubim, căci ne pasă.
Nota: 9/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, Werk.re)
