Coraline (2009)Regia: Henry Selick
Voci: Dakota Fanning, Teri Hatcher, Ian McShane, Jeremy Ryder, Isabela Neamtu
Mergand pe sirul nominalizarilor la Golden Globe, m-am oprit astazi la adaptarea povestii pentru copii scrisa de Neil Gaiman, transpusa pe marele ecran intr-un film de animatie care aduce in lumina o lume minunata (de fapt doua lumi) in varianta 3D, gratie maiestriei si ingeniozitatii lui Henry Selick.
Eroina Coraline Jones (voce Dakota Fanning) este un copil neastamparat de 11 ani care se simte neglijata de parinti, prea ocupati cu redactarea unui catalog de gradina. Recent mutati din Michigan undeva in Oregon, intr-un apartament inchiriat intr-o vila in stil victorian, roz, veche, cu istorie si fantome proprii, Coraline are ca vecini doua actrite britanice, batrane si excentrice locuind la parter si un fascinant acrobat rus care conduce un circ ambulant in apartamentul de la etaj.Cercul personajelor se completeaza cu Wybie Lonat, nepotul proprietaresei Palatului Roz, baietelul guraliv si agasant care ii cauta prietenia eroinei principale.
Explorand casa veche de 150 de ani, in incercarea de a-si umple timpul, Coraline descopera o usa secreta, care deschide un tunel misterios, care o poarta catre o alta lume. O lume misterioasa, perfecta, copie intrucatva a celei reale din care evadeaza eroina noastra, insa cu mult imbunatatita, cu singura mentiune ca parintii si prietenii din aceasta lume au nasturi in loc de ochi. Penduland intre cele doua lumi, din ce in ce mai dezamagita de prima si mai incantata de minunile din cea de-a doua, Coraline aproape ca accepta translatia definitiva in noua lume, insa lucrurile devin periculoase odata cu dorinta noii mame de a-i coase nasturi in loc de ochi, cerinta impusa pentru a ramane definitiv in lumea ireala. Eroina se vede astfel nevoita sa-si foloseasca toata intelepciunea, priceperea si abilitatile pentru a se impotrivi noii mame si noii lumi minunate care doreste s-o acapareze, ajutata fiind si de Wybie si pisica lui vorbareata.
Lumea paralela in care ajunge Coraline este coplesitoare prin minunatiile prezentate: gandaci giganti, flori dansatoare, soareci acrobati, maini cantatoare la pian, toate acestea intorcandu-se impotriva eroinei in incercrea ei de a triumfa asupra fortelor raului si a tentatiilor.
Nu putem sa nu remarcam superba prestatie a lui Teri Hatcher care insufleteste vocal cele doua mame: una vorbind cu afectiune exasperanta, cealalta afisand o dulce malitiozitate greu de suportat.
Filmul combina efecte vizuale uimitoare in scene de o frumusete incredibila (gradina din lumea de vis, dansul soriceiilor, reprezentatia actritelor din aceeasi lume fantastica) cu povestea prezentata clasic, cu umor, dar in acelasi timp si cu accente infricosatoare. Coraline descopera partea intunecata a unui vis frumos, vrand sa scape de o lume asa zis rea ajunge intr-una si mai rea. La inceput totul pare minunat apoi isi fac aparitia plante carnivore, baiatul care nu poate vorbi, vrajitoarea cu corp de paianjen, tot atatea obstacole in incercarea de a evada din lumea capcana.
“Coraline” este un basm modern construit in jurul unei fantezii copilaresti, aceea ca exista o lume mai buna undeva si in acea lume parintii sunt mai iubitori si mai ingaduitori, mancarea are un gust mai bun si rutina zilnica este mai amuzanta si mai distractiva. De asemenea povestea combina elemente comune povestilor inventate sute de ani cu acelasi scop: sa-i faca pe copii mai buni, mai ascultatori, sa accepte ceea ce au si sa nu-si doreasca mai mult decat au nevoie.
Ca orice alt desen animat filmul exploreaza teme morale precum greutatea de a fi parinte, dragostea parinteasca si modurile in care trebuie aratata, despre greutatile copilariei, despre cautatea identitatii, despre naivitate si consecintele ei. Atat prin concept cat si prin executie “Coraline” debordeaza de creativitate fara a deraia de la ceea ce se doreste a fi: un basm pentru copii si o incantare pentru adultii care apreciaza o poveste bine spusa si ilustrata estetic, vorbind despre parinti care nu stiu sa-si ordoneze prioritatile si uita sa fie parinti si copii care nu apreciaza ceea ce au.
Combinand animatia stop motion cu cea tridimensionala producatori au reusit sa extinda universul vizual dincolo de realitatea fizica, transformand lung metrajul de animatie intr-o mica bijuterie vizuala in care unele scene depasesc rationalul adresandu-se direct inconstientului. Cu toate aceste minunatii ale tehnicii, personajele foarte bine conturate si scenariul inovator sunt cele care dau unicitate si apreciere productiei. Efectele 3D nu fac decat sa intensifice accentele de frica si groaza al povestirii, amestecarea imaginilor fantastice cu atmosfera tenebroasa transformandu-l intrucatva intr-un film horor prezentat ca un film pentru copii, in lupta contra raului pierzandu-se o parte din amuzament.
Multe filme ne prezinta calatorii si experiente magice insa “Coraline”reuseste sa ni le si ofere. Poate este putin prea sofisticata si infricosatoare pentru copii dar aceasta fantezie animata, ciudata si delicioasa este o adevarata incantare pentru cei ce o vizioneaza.
