Charlie Wilson’s War (2007) – Războiul lui Charlie Wilson
Regia: Mike Nichols
Distribuţia: Tom Hanks, Julia Roberts, Philip Seymour Hoffman
Îndrăznesc să spun de la bun început că “Războiul lui Charlie Wilson” este unul dintre cele mai bine realizate filme despre politică pe care le-am vizionat vreodată. Marele său merit este, în opinia mea, că relevă într-o manieră convingătoare cât de păgubos este orizontul scurt pe care se concentrează prea adesea politicienii. Tocmai lipsa de viziune face ca acțiuni politice încununate de succes la un moment dat, dar care sunt gândite dintr-o perspectivă temporală îngustă, să aibă consecințe nefaste a căror amploare să depășească uneori beneficiile generate inițial. O bătălie câștigată astăzi poate fi începutul unui război pierdut mâine, dacă nu există o strategie pe termen lung…
Scenariul urmărește povestea reală a lui Charlie Wilson, politician democrat din Texas, membru al Subcomitetului de alocări pentru apărare al Camerei Reprezentanților, care se implică cu multă ignoranță, dar totodată cu o uluitoare eficiență, în sporirea finanțării talibanilor care luptă împotriva în Afganistan împotriva ocupației sovietice. Rolul extravagantului Wilson este jucat senzațional de Tom Hanks, care îl portretizează ca pe un Forrest Gump al politicii, a cărui naivitate în materie de politică externă este contrabalansată de perseverență.
Eforturile neobosite ale lui Charlie Wilson, conjugate cu cele ale flamboaiantei militante conservatoare Joanne Herring (interpretată remarcabil de Julia Roberts) și ale ofițerului CIA Gust Avrokotos (întrupat cu un uriaș talent de Philip Seymour Hoffman), de a asigura fondurile necesare victoriei asupra trupelor sovietice contribuie în bună măsură la retragerea acestora. De altfel, generalul Zia ul-Haq, conducătorul militar al Pakistanului, avea să exclame atunci când ultimul soldat sovietic părăsea Afganistanul: „Charlie a reușit!” („Charlie did it!”). Trebuie spus însă, de dragul adevărului istoric, că administrația președintelui republican Ronald Reagan a avut un rol mult mai important în înfrângerea sovieticilor în acel război decât se poate înțelege din film, care se concentrează asupra demersurilor democratului Charlie Wilson…
Dar ce va urma după acest triumf? Este suficientă câștigarea unui război pe teren? Sau greul abia începe după o astfel de victorie? Povestea lui Gust despre un băiat și un maestru zen care – spre deosebire de restul lumii – refuză să se bucure sau să se întristeze la evenimentele din viața primului, spunând mereu “să mai vedem”, este metafora care sintetizează excelent importanța de a gândi dincolo de hotarele prezentului, care pot fi înșelătoare.
Comedia și drama se întrepătrund remarcabil în acest film captivant, care oferă un bun prilej de meditație asupra modului în care se face politica la cel mai înalte niveluri.
