Beli, beli svet (2010) – White, White World – O lume alba alba
Regia: Oleg Novkovic
Scenariul: Milena Markovic
Distributia: Jasna Djuricic (Ruzica), Uliks Fehmiu (Kralj), Hana Selimovic (Rosa), Marko Janketic (Tiger), Boris Isakovic (Beli), Milica Mihajlovic, Nebojsa Glogovac
Un film cu mare incarcare dramatica, realizat intr-o maniera cinematografica originala si care ne introduce – post factum, in lumea contemporana debusolata a Serbiei greu incercate.
Si pentru ca Mapa de presa intocmita de catre distribuitorul Transilvania Film cuprinde materiale extrem de interesante, in partea a doua a comentariului va vom oferi “Intrebari si raspunsuri cu regizorul Oleg Novkovic”.
Scenarista Milena Markovic, nascuta in anul 1974 si absolventa a Academiei de Teatru din Belgrad in 1998 se bucura de o serioasa apreciere europeana si piesele sale sunt jucate pe scene prestigioase. Si daca este sa vorbim si despre premiile acumulate, conform Mapei de Presa, ele sunt:
1998 – Premiul Special al Teatrului Vienez pentru Pavilioane
2004 – Premiul Special al Festivalului National de Teatru Sterijino Pozorje pentru Sine
2005 – Realizări deosebite în teatru pentru piesa Bărci pentru păpusi
2006 – Cel mai bun scenariu (Tomorrow Morning) la Festivalurile de Film Alexandria si Minsk si Festivalul National de Scenaristică din Vrnjacka Banja
2007 – Marele Premiu la Festivalul National de Teatru Sterijino Pozorje pentru Nahod Simeon
2009 – Marele Premiu la Festivalul National de Teatru Sterijino Pozorje pentru Bărci pentru păpusi
2010 – Premiul Bilijana Jovanovic pentru volumul de poezii.
Iar colaborarea ei cu regizorul Oleg Novkovic este de cel mai buna augur, daca ar fi sa vorbim despre Tomorrow Morning si iata, acum si Beli, beli svet!
Premiile si selectiile in festivaluri ale lui Novkovic sunt:
Tomorrow Morning / Sutra Ujutru (2006):
Festivalul de Film de la Cottbus – Cel mai bun film, Premiul FIPRESCI, Premiul de distributie, Karlovy Vary – Premiul East of the West / Mentiune Specială, Haifa – Cel mai bun scenariu, Cea mai bună actrită; Selectii: Montreal, Sao Paolo, San Francisco, Palm Springs, Haifa, Londra, Minsk, Ljubljana, Alexandria, Copenhaga.
Normal People / Normalni ljudi (2001)
Selecții: Cottbus, Mannheim, Moscova, TV: ARTE
Why Have You Left Me? / Kazi zasto me ostavi (1993)
Selecții: Moscova, Rotterdam, New York, Edinburgh, Cottbus, TV: ARTE
Selectii filme documentare:
Miners’ Opera / Rudarska Opera (2005)
Children / Deca – Prix Europe, Berlin
Prin urmare, o intalnire fericita intre acesti doi creatori, carora li s-a alaturat o echipa de de realizatori de inalt profesionalism… si astfel a rezultat acest film exemplar si emblematic pentru pentru tragedia care a cutremurat o tara, un popor, in mare, dar si destinele intime ale oamenilor covarsiti de incercarile istoriei sfarsitului de secol 20. Incercari si drame caracteristice umanitatii din antichitate si pana in prezent. Si daca suntem foarte atenti, observam atat de multe asemanari si cu dramele din ce in ce mai dese de pe meleagurile romanesti, datorate din fericire nu unor conflicte armate civile, ci zvarcolirilor schimbarilor politice, sociale, de mentalitate, de balcanism…
Firul rosu care strabate filmul este nevoia de iubire… Iubirea mamei, iubirea familiei, iubirea partenerului…Nevoia de aparare personala sub scutul acestor iubiri … Nevoia de a trece prin viata si a te indrepta spre mormant insotit de o persoana iubita …
In lipsa acestui suport moral pretios si in conjunctura prabusirii economice zonale, tentatiile si pericolele distrug vieti: crima, drogurile, bautura sunt fanioanele sociale, etice si comportamentale, care distrug orice perspectiva sanatoasa de viitor.
Oraselul minier Bor, situat intr-o aparenta zona pitoreasca este distrus tocmai de catre sursa industriala care ii asigurase o vreme prosperitatea. Poluarea distructiva a nocivitatii extragerii si prelucrarii minereului de cupru a redus productia, a saracit orasul si a compromis zona. Oamenii isi ineaca amarul si neputinta in alcool…Fumul tigarilor mereu aprinse se adauga fumului poluant industrial,,, Jointurile, heroina injectabila,…trafic si consum…Fiecare se simte singur si cauta un adjuvant al acestei singuratati…Intr-o mare de blocuri cu mii de alveole sociale, fiecare este singur in cochilia sa…Si fiecare cochilie ascunde cate o drama.
Drama unei femei, Ruzica, eliberata dupa 7 ani de recluziune pentru ca si-a omorat barbatul. Si-a sacrificat libertatea pentru a-l apara pe omul pe care il iubea si al carui copil il crestea in totala nestiinta atat a iubitului cat si a fetei sale.
In acest film tragic fiecare iubeste si nimeni nu primeste raspunsul asteptat la aceste sentimente. In felul acesta firele dramei se incalcesc iremediabil si din nou … o crima din iubire si un nou sacrificiu in numele iubirii. Personajele, fiecare in parte, cred ca “viata mi-a luat fericirea” si de fapt – este vorba de incapacitatea fiecaruia in parte de a discerne intre bine si rau, intre moral si imoral, intre responsabilitate si iresponsabilitate…intre credinta si necredinta, astfel incat speranta normalitatii piere, ucisa chiar decat cei care ar trebui sa o tina in viata.
Maniera in care acesti insingurati nefericiti incearca sa comunice este extrem de originala, desi pare imprumutata via tragedia antica. Insa acolo, corul intervenea in cursul actiunii, pentru a explica spectatorului fazele dramatice. Pe cand aici, fiinta cuvantatoare, omul – personajul/ele dramei – neavand semeni cu care sa comunice prin cuvant, o face cu el insusi, iar cuvantul imbraca mantia cantecului, cantecul este vocea launtrica a singuratatii si a durerii. Si situandu-se in Balcani, cantul capata inflexiunea specifica jalei balcanice. Muzica lui Boris Kovac este superba. Intrand pe situl lui, gasim o lume specifica, bogata, o imagine concludenta a unui artist deopotriva national, dar si universal
Corul minerilor:
Tango Apocalypso:
Imaginea semnata de Miladin Colakovic este de mare clasa. Colakovic a absolvit Sectia Imagine de Film si Televiziune a Facultătii de Arte Dramatice din cadrul Universitătii de Arte din Belgrad, unde lucrează în prezent ca profesor de imagine de film si fotografie. Are un masterat în fotografie la Facultatea de Arte Aplicate si Design din Belgrad si bineinteles, a cucerit premii si recunoasteri ale talentului si profesionalismului sau.
Camera de filmat decupeaza si ne infatiseaza imaginea pura a singuratatii, a omului singur chiar cand se afla alaturi de semenii sai, incapabil sa comunice cu ei. Profilurile superbe ale Ruzicai si Rosei, una rasfranta in cealalta.. prima singura in cimitir, cealalta singura in camaruta apartamentului de bloc. .Regele atotputernic ingenunchiat de boala si neputinta ei…acoperisurile rosii ale orasului – singure si ele intre cer si pamant …intinderea minei de cupru pe care se aseaza silueta Regelui…Senzatia palpabila parca, a soartei implacabile, a suferintei sufeltului omenesc in deriva! O lume cu totul speciala in fata ochilor nostri …probabil ca singuri nu am fi descoperit-o niciodata!
Si distributia este extraordinara. Interpreti de mare clasa si vibratie artistica, efecte minime de machiaj, dar pe fetele lor vin din adanc o gama atat de uimitoare de simtiri si sentimente si sperante ucise inainte de primul zambet. Frumusetea tragica a Jasnei Djuricic si a Hanei Selimovic iti raman in memorie mult dupa sfarsitul filmului. Si Uliks Fehmiu este de un cinism atat de firesc care coboara atat de dureros apoi in acceptarea patetica a inevitabilului.
In acest film nu exista niciun zambet, nicio urma de destindere. Tragism realist si de ce nu, chiar un semnal de alarma … capcanele vietii … omul poate fi victima lui proprie, victima celorlalti, victima vremurilor… Dar exista intotdeauna si rascumparea prin sacrificiu!
Un film pe care vi-l recomand hotarat!
