Atomic Blonde (2017) – Agenta sub acoperire
Regia: David Leitch
Distribuţia: Charlize Theron, James McAvoy, John Goodman, Toby Jones, Eddie Marsa
David Leitch este cunoscut pentru filme precum Fight Club, Troia sau 300, dar nu din calitatea de regizor, ci din cea de cascador. Împreună cu Charlize Theron, într-o adaptare după un roman grafic (cu spioni, în contextul Războiului Rece), ar fi putut realiza un film precum Sin City, Man from UNCLE sau James Bond. Decorurile și costumele există, conflictul este prezent (trădări, răsturnări de situaţie, crime și scene impresionante de luptă), bugetul a fost generos și totuși „Atomic Blonde” oscilează între parodie și platitudine.
Vedem numeroase scene duse în mod voit la extrem (precum cheile înfipte în maxilarul unui agent KGB sau folosirea tirbușonului pe post de armă albă) doar pentru un amuzament cinic, frivol, într-un stil ce pare copiat fără succes de la Tarantino.
Charlize Theron inspira aerul unei femme fatale, dar nu reușește să dea credibilitate personajului pe care îl interpretează. Scenele de tandreţe cu Sofia Boutella par forţate, cele de luptă -mecanice (cu toate că efortul fizic a fost considerabil), iar în final nu ne rămâne decât să apreciem calităţile fizice ale actriţei.
Scenariul nu transpune cu succes romanul după care este inspirat, fie că nu alocă momentelor intense spaţiul potrivit, fie că anumite evenimente cu potenţial dramatic sunt doar trecute în revstă. Cele de mai sus pot fi puse mai ales pe seama unei regii care ţine cont numai de spectaculozitatea scenelor de luptă. Suspansul, punctarea momentelor importante sau construcţia personajelor, au fost lăsate în planul secund.
Totuși avem senzaţia că stilul lui David Leitch este încă necizelat și că există potenţial pentru un regizor aflat încă la început.
Umorul și generozitatea cu care se împart pumni, picioare, plite electrice și multe gloanţe, sau decorurile autentice și costumele uneori ostentative reprezintă o parte dintre motivele pentru care un bilet la Atomic Blonde nu este o risipă totală, chiar și în lipsa unei fisiuni regizorale.
