Andrey Rublyov (1966) – Andrei Rublyov
Regia: Andrei Tarkovsky
Actori: Anatoli Solonitsyn, Ivan Lapikov, Nikolai Grinko, Nikolai Sergeyev
Puteti cumpara DVD-ul acum, de pe Provideo.ro.
Dupa Copilaria lui Ivan, Andrei Tarkovsky continua cu Andrei Rublyov, un film intr-un registru la fel de grav, insa transpus intr-o Rusie medievala si pe un fundal profund religios. Poate si aceasta tema centrala – religia – este si motivul pentru care al doilea film de lungmetraj al lui Tarkovsky nu a insemnat pentru mine suprema desfatare (si implicit un film de nota 10), dar si faptul ca nu este un film usor de inteles de la prima vizionare. Este insa, fara putinta de tagada, o capodopera.
Andrei Rublyov – un calugar nonconformist (cel putin, pentru perioada in care a trait) si un aprig luptator cu autoritatea de orice forma ar fi ea – este in prezent recunoscut ca unul dintre cei mai importanti pictori de biserica, cu precadere de icoane, din istoria Rusiei. Desi mai multe acte ale peliculei il au ca personaj principal, iar celelalte se invart in jurul personalitatii sale si a impresiei produse printre contemporani, nu Andrei Rublyov este ideea centrala pe care o transpune Andrei Tarkovsky, ci o serie de teme fundamentale ale conditiei umane.
In primul rand, tema luptei impotriva autoritatii pentru apararea propriilor credinte si idealuri. Andrei Rublyov este un calugar-pictor care isi pastreaza propria coloana vertebrala in timpuri foarte dificile, cand orice mica impotrivire putea aduce moartea. El se lupta pe planul gandirii cu oricine ii sta impotriva, de la marii printi ai vremii pana la oamenii simpli, doar cu ideea de a-si prezerva opera si propriile opinii.
In al doilea rand, este un film despre Rusia si obiceiurile ei, unul dintre marile merite ale lui Andrei Tarkovsky fiind acela ca nu se rezuma la Rusia medievala, ci, sub aparenta ei, pune in discutie si Rusia sovietica si propriile ei defecte: implicarea abuziva in viata oamenilor, neregulile din administratie si amestecul in treburile altor tari, inlocuirea religiei cu ateismul si negarea traditiilor crestinesti.
La ilustrarea acestor aspecte, ne ajuta foarte mult conflictul interior in care este implicat Andrei Rublyov: el este adeseori un om fara nicio religie, respingator al vietii sociale, pentru ca in alte momente sa se intoarca la religie cu tot sufletul; se gaseste in fata unei antiteze aproape absurde (daca ne gandim din exterior) – aceea de a trebui sa aleaga intre a fi un rus autentic sau a fi fiinta umana.
Este, cu precadere, o capodopera a imaginii. Chiar daca este filmat in pelicula alb-negru (cu exceptia frumoaselor icoane de la final, realizate de Andrei Rublyov insusi), imaginile par adeseori pictate, iar episoadele in sine au valoarea unor scurtmetraje de sine statatoare. Scenele sunt extrem de realiste si nu de putine ori prea crude, cum ar fi cea privind atacul condus de bandele tatare. Cea mai frumoasa parte a filmului, cea care ramane vie in memorie dupa vizionare, este ultima in ordinea succesiunii episoadelor, care ilustreaza modul de producere a clopotului si baiatul care a preluat aceasta sarcina. Andrei Rublyov nu apare decat tangential, dar dorinta de a reusi a baiatului este cea care da forta momentului si readuce speranta atat in sufletul lui, dar si in sufletele acelora care ii comandasera marita lucrare sau care doar urmaresc realizarea ei.
Cele 185 minute ale filmului il fac totusi destul de greu de urmarit, iar profunzimea sentimentelor si a trairilor il pot face, de asemenea, greu de inteles. Cu toate acestea, este un film extrem de inteligent si de complex, Andrei Tarkovsky oferind aici o viziune artistica personala unica.
