And There We Are, in the Middle (2014) – Und in der Mitte, da sind wir – Și iată-ne, la mijloc
Regia: Sebastian Brameshuber
Conceptul cheie al ediției cu numărul 8 al Festivalului One World România este cel de „kino-maidan”. Motivarea din spatele acestui concept constă în faptul că maidanul nu mai înseamnă doar o periferie lăsată la voia întâmplării, ci mai ales un spațiu public în care oamenii se adună să vorbească despre problemele lor și să fie împreună. Vrem ca One World România să devină acea intersecție unde oamenii se întâlnesc cu cinema-ul documentar, iar ideile scapă din țarcul noțiunilor de-a gata. O piață în care domnește empatia pentru celălalt și libertatea de a fi noi înșine. Programul nostru de filme și evenimente conexe ne deschide ochii spre maidanele de pe 5 continente.(Alexandru Solomon, directorul festivalului)
Inventivitatea echipei festivalului nu ne dezamăgește, kino-maidanul fiind împărțit în mai multe secțiuni tematice, care reflectă ce se întâmplă azi prin lume: o secțiune despre „golanii” care revendică democrația acolo unde aceasta pare să se erodeze, una despre capitalismul dezlănțuit în țări care n-au scăpat de dictatură, o alta despre războaiele omului cu natura, precum și o secție de „traumatologie”, despre rănile istoriei recente. În premieră, un grupaj african desenează o hartă a acestui continent încă prea puțin cunoscut la noi. Pe maidane, tinerii sunt actori principali, așa cum se întâmplă și în Și iată-ne, la mijloc, un documentar austriac din secțiunea Adulți de nevoie, nominalizat în 2015 la secțiunea cel mai bun documentar în cadrul festivalului filmului austriac.
Acțiunea are lor în Ebensee, un orășel austriac de provincie, care în timpul celui de-al doilea război mondial, a găzduit unul dintre cele mai crunte lagăre de concentrare naziste. În acest cadru eroii poveștii sunt trei adolescenți aflați în căutarea identității: Andi care cântă la chitara electrică și este pasionat de arme, Michi care pendulează între punk rock, Michael Jackson și obiceiuri austriece medievale și Ramona care se află în căutarea unui loc de muncă și încearcă să negocieze cu familia termenii acceptării unui cercel în buză. La o primă vedere, povestea nu pare să aibă nimic inedit, toată lumea fiind conștientă de haosul în care tinerii încearcă să crească și să-și descopere identitatea. Totuși, privirea aruncată de către cameră asupra detaliilor, asupra acelor aspecte care de obicei scapă camerei mainstream, denotă sensibilitatea regizorului și profunzimea viziunii ce o are asupra vieții. Originalitatea documentarului constă în reprezentarea problemei generației tinere pe fondul trecutului și al istoriei care influențează mereu prezentul. Istoria și faptele înaintașilor determină prezentul, idee întâlnită de curând și în filmul lui Radu Jude, Aferim!
Filmul face o trecere fină de la observarea indirectă a camerei a unor momente de evadare din cotidian a tinerilor urmăriți de părinți și constrânși de un sistem educațional depășit (și nu doar în România!), la o interacțiune directă între protagoniști și cameră, sub formatul unui interviu. Baza de la care pornește regizorul este ceremonia de comemorare a victimelor Holocaustului care a fost întreruptă acum câțiva ani de un grup de tineri din oraș printr-o manifestare cu arme și gesturi pro-naziste. De aici pornesc un șir lung de păreri față de ceea ce reprezintă orașul din perspectiva trecutului, venite din partea părinților și a copiilor, păreri ce pendulează între nepăsare, acceptare și negare a unui trecut ce îi urmărește pe locuitorii orașului, creându-le și mai multe probleme decât cele oferite deja de lipsa locurilor de muncă și de copiii ce nu-și găsesc locul într-un orășel uitat de lume. O poveste universală până la urmă, o analiză a luptei dintre generații și a relației dintre trecut și prezent.
Notă: 8.5/10
Trailer:
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=k5Hl8-GgSUc’]
1 comment