Anatomy of a Murder (1959)-Anatomia unei crimeRegia: Otto Preminger
Actori: James Stewart, Lee Remick, Ben Gazzara
Inca un film petrecut in majoritatea lui intr-o sala de judecata americana, inca un film clasic, inca un film pe care l-am apreciat foarte mult pentru ceea ce mi-a aratat (o fi si defect profesional?). Muzica desavarsita (semnata de Duke Ellington), un joc actoricesc deosebit al lui James Stewart, o controversa juridica – cat de mult “se prostitueaza” avocatii pentru a apara clientii -, multe premii si nominalizari, dar si discutii in epoca pentru folosirea unor cuvinte considerate indecente cum ar fi “panties”.
Paul Biegler a fost procuror, si-a pierdut functia din nu stiu ce motive si acum gaseste alinare in pescuit si in prietenia unui batran betiv, fost avocat. Din neant, apare posibilitatea sa isi relanseze cariera ca avocat cu un complicat caz de crima: un ofiter american este acuzat ca a ucis un barbat, care se presupune ca ii violase sotia in aceeasi seara. Numai preluarea cazului si intalnirea preliminara cu locotenentul si sotia lui ii provoaca deja dureri de cap: el este foarte indaratnic, un adevarat militar de cariera care considera ca numai el are dreptate, ea este foarte joviala si indrazneata, usuratica, o adevarata femme fatale a epocii.
In fata unui caz evident de crima, numai o cauza exterioara poate influenta juriul sa decida ca inculpatul este nevinovat. Si avocatul Biegler gaseste aceasta in invocarea “impusului irezistibil”, o forma incipienta de nebunie, de care a suferit locotenentul Manion in clipa uciderii, forma provocata de violul suferit de sotia lui. Un lucru foarte greu de dovedit, pentru ca nu exista decat un precedent (greu gasit, dar proba de mare valoare in justitia americana) si pentru ca procurorii sunt foarte bine pregatiti, iar probele sunt in favoarea lor.
Chiar daca uneori argumentatia mi s-a parut simplista, cateodata puerila, nu inseamna ca filmul nu reprezinta unul de seama pentru cele de gen. De altfel, am citit intr-un loc ca este cel mai bun film facut vreodata despre justitia americana, desi 12 Angry Men mi se pare mult mai bun. Totusi, aici avem de-a face cu o alta fateta, nu cea a juriului, ci cea a felului in care acesta poate fi manipulat. Nominalizat la Oscar la multe categorii (in anul in care Ben Hur a obtinut majoritatea premiilor)-cel mai bun film, cel mai bun actor (James Stewart), cel mai bun actor in rol secundar (Arthur O’Connell, George C. Scott).
