The Reports on Sarah & Saleem (2018) – Raporturi despre Sarah și Salim
Regia: Muayad Alayan
Scenariul: Rami Musa Alayan
Distributia: Sivan Kerchner, Adeeb Safadi, Ishai Golan, Maisa Abd Elhadi, Mohammad Eid, Jan Kühne
Productie Palestina-Germania-Mexic, cu sprijin Hubert Bals Fund si World Cinema Fund, Heretic Outreach.
Film proiectat in cadrul Festivalului International de Film “Cinepolitica” – 2018
Not so
politically correct.
Since 2012.
Mottoul acestei cronicute pare la prima vedere, usor fortat. O pastişă a titlului renumitului roman al lui Gabriel Garcia Marquez. Dar daca ne gandim ca holera este o boala infectioasa bacteriana, care produce hecatombe de victime, putem echivala mortalitatea ridicata a acestei maladii cu infectia produsa in Orientul Mijlociu, recte in teritoriul israelian, intre Statul Israel si palestinieni. Victime si de o parte si de cealalta, intr-o istoria indelungata, cea de ieri si cea de azi. Pentru că in privinta zilei de maine si a celor ce vor veni, trebuie gasite solutii viabile pentru pace, pentru Israel, pentru Ierusalimul de Est, pentru West Bank, pentru israelieni si pentru palestinieni.
Pentru un avizat al istoriei si situatiei politice zonale, acest film artistic, ca de altfel si documentarul prezentat tot in cadrul festivalului, “The Oslo Diaries”, sunt mai usor de inteles. Ceilalti au nevoie de o minima, macar, documentare. Si internetul ofera astfel de posibilitati.
Pentru inceput, va indemn sa priviti harta de mai jos, urmarind zona West Bank si Ierusalimul in proxima vecinatate.
Si urmatoarea prezentare succinta catre linkul de pe Wikipedia.
Prin urmare, in acest film, NU avem povestea unei iubiri/dragoste sau cum vreti sa-i spuneti, avem de-a face cu un adulter, pur si simplu un adulter. La cele doua colturi opuse joaca in ring:
– o israelianca – Sarah – angrenata intr-o familie traditional constituita (nu traditionalista), cu un sot ofiter de rang inalt in armata, cu un copil de varsta prescolara, locuind in Ierusalimul de Vest, detinand o afacere de succes, conducand o cafenea si avand un standard ridicat de trai. Dar… dar, nemultumita de desele mutari cu locuinta si afacerea, mutari dictate de noi sarcini de serviciu ale sotului David, dar si apasata de responsabilitatile afacerii pe care o conduce;
– un palestinian – Salim – cu o sotie – Bisan – gravida cu primul copil al cuplului (studenta la o universitate palestiniana), locuind in Ierusalimul de Est si lucrand ca sofer-livrator de produse de brutarie, in Ierusalimul de Vest si avand un standard financiar prea redus pentru nevoile familiei. Dar… dar, nemultumit de faptul ca sotia ii refuza sexul in ultimul trimestru al sarcinii si apasat de nevoia unui castig banesc mai mare.
Cei doi se cunosc in cafeneaua Sarei, unde Salim livreaza zilnic produsele coapte in zona de est a Ierusalimului.
Se intalnesc seara deobicei, la poalele zidurilor orasului vechi si sexul lor este pur si simplu un sport terapeutic, lipsit de tandrete si de sentimente. O eliberare – pur si simplu – o eliberare scurta si fierbinte de tensiunile accumulate, ale nemultumirilor si neimplinirilor de toate felurile. In masina lui Salim, cu care acesta isi livreaza marfa.
Si nici prin cap nu le-a trecut nici un moment, ca aceste escapade sordide ale lor, aceasta afacere de “dragoste”, in contextul politic special se va dramatiza tragic, implicand familiile, “serviciile secrete si institutiile de forta”.
Orizontul lui Salim se lumineaza. O noua posibilitate de a castiga bani i se ofera de catre Mahmud, cumnatul sau, fratele lui Bisan. Impreuna intra intr-o afacere cu livrare de marfuri in West Bank. Dar Mahmud e viclean si alunecos; are grija sa ii ascunda cumnatului sau continutul unor livrari pe care le fac la comanda speciala.
Dar in acelasi timp orizontul Sarei se intuneca, pentru ca David, colonel apreciat, este selectat pentru un nou post, intr-un nou obiectiv, in alta zona a Israelului, in desert, la o distanta de circa 90-100 de minute drum cu masina.
De aici incolo, joaca celor doi adulterini intra in zona unor autocapcane pe care pur si simplu si le presara singuri in cale. Si spectatorul, volens-nolens, observa ca cele doua personaje stau destul de prost si cu inteligenta, nu numai cu simtul moral si etic.
O livrare de seara tarzie in Bethlehem (prostovanul de Salim o ia cu el pe inconstienta Sarah), declanseaza un conflict puternic, este pur si simplu vorba de ceva cu totul inofensiv, care se transforma pas cu pas intr-o drama cu implicatii politice si de Securitate si de tradare. O piatra rostogolita pe un povarnis, antreneaza o avalansa puternica. Cele doua familii, personalitati importante de partea palestiniana si de cea israeliana, profesionisti precum avocati, consilieri etc, etc, intra intr-o stare febrila. Pentru unii este vorba de o trauma familiala, pentru altii este durerea tradarii si pentru altii, este nevoia cautarii adevarului, limpezirii situatiei si repararea rapida a eventualelor daune privind securitatea israeliana si de ce nu – pedeapsa vinovatului. Si sigur, avocatii cauta cea mai buna cale de a micsora pedeapsa lui Salim. Intriga clasica – dar pe cel mai minat teren cu putinta.
Scenaristii si regizorii acestui film sunt fratii Alayan (regizori, producatori, scriitori, scenaristi). Si este incontestabila reusita lor de a ne aduce sub ochi o poveste – inspirata de fapte reale – foarte bine echilibrata epic, dramatic si politic pana la urma, fara parti-pris-uri. Tensionata, concentrata, conturand cu suficienta claritate situatia sociala si politica zonala – de ambele parti – creionand portrete umane cu psihologii diverse, prinse in plasa istoriei, plasa cu ochiuri mici, din care greselile nu scapa neobservate si sunt sever sanctionate.
Cel mai puternic conturat personaj mi s-a parut Bisan, sotia lui Salim. Inteligenta, dreapta, morala, nevindicativa si hotarata sa faca tot ce ii sta in putinta pentru a-si scapa sotul de o pedeapsa grea, pentru ca, spune ea, “vreau ca fiul meu sa-si iubeasca tatal”. Si totusi, pentru femeia puternica Bisan, singura solutie este divortul! Ceea ce nu o impiedica sa puna in bratele lui Salim, dincolo de zabrelele care ii despart, pruncul abia nascut. O mangaiere pentru bietul prost, care o tine una si buna: “Doar ne-am tras-o. Eu i-am tras-o ei si ea mi-a tras-o mie”. Ei bine, nu a fost doar atat. Undeva, unul dintre cei patru protagonisti ai jocului central, a gresit fundamental. Va ramane voua, ca viitori spectatori ai filmului, sa-l deconspirati pe acela.
Mi s-a parut foarte bun directorul de imagine – Sebastian Bock, probabil german din Hamburg, care are o abordare expresiva atat a figurilor protagonistilor, cat si a deschiderii in teren a camerei. Si care ofera prin cadrele sale si o imagine a peisajului unei parti a Israelului. Ultimul cadru al filmului, cele doua neveste, israelianca si palestinianca, alaturi pe banca de la usa salii de tribunal unde isi va primi verdictul Salim, este plina de o frumusete empatica si luminoasa:
Laolalta, pe generic, actori israelieni (Ishai Golan are la activ numeroase roluri interpretate in productii nationale si international) si actori palestinieni foarte buni, unii la debut, altii cu state vechi de realizari.
In mod deosebit mi-au placut cele doua actrite, Sivan Kerchner (Sarah), si Maisa Abd Elhadi (Bisan), prezente frumoase, interesante si intrate perfect in pielea personajelor.
Repet, particularitatile sociale, religioase si politice ale Israelului, ale israelienilor si arabilor, nu sunt simplu de identificat, insa cinematografia zonala si un film precum acesta despre care am facut putina vorbire, vin sa mai aduca ceva informatii pentru interesati.
Si nu pot decat sa ma declar – ca de fapt in fiecare an, since 2012 🙂 – foarte multumita de selectia de filme pe care ni le prezinta Festivalul International de film “Cinepolitica”.
