Oslo, 31. august (2011)
Regia: Joachim Trier
Distribuția: Anders Danielsen Lie, Malin Crépin, Hans Olav Brenner
‘Oslo, August 31’ (2011), al doilea film al regizorului norvegian Joachim Trier, este inspirat de un roman francez scris în 1931, care a fost ecranizat și de Louis Malle în perioada Nouvelle Vague a carierei sale. Trier, mare admirator al acestui curent cinematografic, a transplantat povestea în capitala Norvegiei, care este decorul preferat al filmelor sale. Filmul de altfel se deschide cu un periplu aproape documentaristic prin oraș, cu secvențe citadine asociate cu gânduri ale locuitorilor săi permanenți sau temporari. Orașul este fundal pentru viețile și problemele celor care locuiesc în el sau trec prin el, dar nu joacă un rol activ. Unul dintre personaje exprimă aceasta relație de indiferenta cu o frază care poate fi un motto al filmului: ‘Societatea nu îi salvează pe cei care doresc să se auto-distrugă’.
Structura narativă a filmului mi-a amintit serialul american de televiziune ’24’ care era foarte popular acum 15-20 de ani. Eroul său, întruchipat de Kiefer Sutherland, salva orașul, America sau lumea într-un interval de timp de 24 de ore. Eroul filmului lui Joachim Trier, Anders (Anders Danielsen Lie), încearcă să se salveze pe sine însuși în tot intervalul de timp dintre doua răsărituri de soare, și misiunea se dovedește a fi nu mai puțin dificilă. Anders se află spre finalul unei cure de dezintoxicare care a durat câțiva ani de zile. Rezultatul tratamentului este fragil. Din punct de vedere fizic dependența de droguri și alcool pare să fi fost eliminată. Psihologic însă a dispărut motivația care îi face pe majoritatea oamenilor să continue să trăiască depășind crizele – ambiția profesionala, emoția în relațiile cu femeile sau cu prietenii. În plus lumea s-a mișcat înainte, vârsta începe să-și spună cuvântul, prietenii și-au întemeiat familii, anii de absență din CV ridică semne de întrebare atunci când încearcă să se angajeze. Cele 24 de ore petrecute în Oslo, perioadă în care încearcă să reînnoiască contactul cu lumea din care fusese absent îl confruntă cu indiferența societății din jur, cu atât mai pregnantă cu cât este îmbrăcată în mănușile de catifea ale politeții și civilității scandinave.
‘Oslo, August 31’ nu este un film de genul ‘feel good’ ci mai degrabă ‘feel bad’ – melancolic și destul de deprimant. Mi-a fost foarte greu să mă identific în vreun fel cu eroul filmului, poate și deoarece îmi sunt străine și adictia la substanțe, și sentimente ca inutilitatea și plictiseala, și moravurile și codurile lumii din nordul Europei. Am apreciat felul în care este filmat ‘Oslo, August 31st’ și jocul actorilor, în special al lui Anders Danielsen Lie, deși în legătură cu acesta am un dubiu. Rolul din acest film este atât de asemănător cu cel pe care il juca în ‘Reprise’, filmul de debut al lui Joachim Trier, încât ar trebui să văd încă un film sau mai multe în care Danielsen Lie joacă ceva diferit pentru a fi convins de calitatea și profunzimea talentului său. Joachim Trier este fără dubiu un regizor de talent, foarte conectat la ceea ce s-a petrecut sau se petrece în cinematografia lumii dar și foarte atașat orașului Oslo în care se petrec toate filmele sale pe care le-am văzut până acum. Aceste filme intră în categoria filmelor pe care le apreciez dar nu și al celor pe care le iubesc.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, Cover.box3.net)
