12 Angry Men (1957)-12 oameni furioşiRegia: Sidney Lumet
Actori: Henry Fonda, Lee J. Cobb, Ed Begley, E.G. Marshall, Jack Warden, Martin Balsam, John Fiedler, Jack Klugman, Ed Binns, Joseph Sweeney, George Voskovec, Robert Webber
Cred ca este pentru prima data in recenziile mele cinematografice cand am tinut sa nominalizez douasprezece actori la un singur film. Si asta pentru ca, desi Henry Fonda detine rolul cheie si este personajul principal, toti ceilalti interpreti ai celor 11 jurati isi merita mentionat numele intr-una dintre cele mai bune drame psihologice ale tuturor timpurilor. Ar putea sa se spuna despre acest film ca este unul judiciar, intrucat totul se concentreaza pe un proces tipic anglo-saxon, insa el este mult mai mult decat atat, fiind un film intelectual prin excelenta, cu intorsaturi psihologice si de dialoguri pline de talc si de intelepciune.
Un caz de crima este judecat, dar stam atat de putin in sala de sedinta, nu zarim catusi de putin figura presupusului criminal, incat uitam de toate acesta, cand ne mutam (pana la sfarsitul filmului) in sala de consiliu, unde cei 12 jurati, fiecare diferit, fiecare cu propriile interese, trebuie sa decida intr-o atmosfera sufocanta soarta unui om, alegand viata sau scaunul electric. Henry Fonda este unul dintre ei, singurul care vine acolo pledand nu spre nevinovatie, ci spre discutarea amanuntita a cazului. La primul vot (sa luam aminte ca in sistemul jurisdictional american, solutia trebuie sa fie unanima), scorul este de 11 jurati pentru condamnare si unul singur-Fonda impotriva executarii tanarului socotit vinovat.
Din acea clipa, procesul de discutare a verdictului trebuie sa continuie, iar Fonda, rece si impenetrabil, argumenteaza si distruge orice dovada a procuraturii, pas cu pas, atragand langa el jurat dupa jurat. Fiecare dintre acestia joaca un rol important, fiecare vine cu argumente pro si contra, astfel incat sunt atrasi rand pe rand de partea nevinovatiei. Iar pentru un viitor jurat, este un film care semnifica dorinta de adevar si de discutare a fiecarui aspect al cazurilor.
Impresionanta este argumentatia fiecaruia, exceptionale sunt confruntarile de idei, intr-unul din filmele care ar trebui sa stea la baza oricarei facultati de drept. Filmul a fost nominalizat la trei premii Oscar in anul 1958-cel mai bun film, cel mai bun regizor (Sidney Lumet) si cel mai bun scenariu adaptat (Reginald Rose) si a castigat premiul Ursul de Aur la Festivalul de film de la Berlin in 1957. O revedere a unui film care mi-a facut mare placere si la prima vizionare si acum, care arunca o lumina frumoasa asupra sistemului judiciar american.
2 comments