”Zoharul. Cartea splendorii”
Editura Herald, București, 2015, 302 p.
Traducere din latină, note și comentarii: S.L. MacGregor Mathers (New-York, 1912); traducere din engleză și îngrijire ediție: Ilie Iliescu
Lucrare majoră a misticii ebraice, text fundamental al Kabbalei, după cum este precizat pe prima copertă, Zoharul este ansamblu de texte dezvoltate de-a lungul mai multor secole de tradiție, grupate în trei părți: Cartea misterului pecetluit; Marea adunare sfântă; Mica adunare sfântă.
Volumul are o introducere de peste 40 de pagini a editorului american de acum un veac, în care explică structura și datele textului; Zoharul, înțelepciune sacră comunicată de divinitate îngerilor și transmisă primilor oameni, apoi patriarhilor, a fost transcrisă de rabinul Șimon ben Iochai în primul secol al erei noastre, și transmisă rabinic. Precum orice text inițiatic, e necesară ocultarea lui printr-o elaborată valorizare: oricărei litere ebraice îi corespunde un număr, constituindu-se astfel noi și noi sensuri: „Se consideră că cuvintele care au valori numerice similare se explică reciproc, teorie ce se poate extinde și până de fraze”; o altă modalitate de lectură este înțelegerea fiecărei litere a unui cuvânt ebraic (scriere care nu marchează decât în mod excepțional vocalele) drept inițiala unui alt cuvânt. Ținând cont că literele au grafii diferite, în funcție de locul lor în cuvânt (inițială, mediană sau finală), deci și valori diferite – permutațiile sunt practic infinite, iar textul capătă adesea aspecte obscure, pe care doar cunoscătorii le pot înțelege.
Barierele pentru cititorul român, nespecialist, sunt așadar multiple; cu toate acestea, unele elemente de poeticitate sau de filozofie pot fi înțelese și din această traducere a unei traduceri, din acest fragment al unui fragment. Zoharul începe cu un enunț ce problematizează existența, explicat de alcătuitorul ediției de față: „înainte de creația prezentă, au fost create și distruse alte lumi”. Sau, în termeni kabalistici: „și regii vremurilor străvechi au pierit, și coroanele lor nu au fost găsite, și pământul a fost îndurerat”. Prin gematrie (arta echivalărilor numerice), textul Genezei poate spune una sau mai multe povești paralele, precum „dezvoltarea lui Dumnezeu”. Astfel, după S.L. MacGregor Mathers, fraza „La început Elohim a creat substanța cerurilor și substanța pământului” ar avea, prin echivalări numerice sau gemantrie, sensul „șase membre au fost create, care sunt cele șase numerații ale lui Microprosopos, adică: bunătatea ca brațul Său drept, seninătatea ca brațul Său stâng, frumusețea ca trup al Său, victoria ca piciorul Său drept, slava ca piciorul Său stâng, și temelia ca membru reproductiv”.
Cu o bibliografie multiseculară, citând ediții originale, de felul celor întocmite de Pico della Mirandola sau de Raymond Lullus, această ediție e cea de-a treia publicată de Editura Herald, după cele din 2000 și 2007, aducând în fața publicului larg promisiunea unei agreabile inițieri.
