”Zăpada”, de Orhan Pamuk
Editura Polirom, Seria de autor Orhan Pamuk, Iași, 2012
Traducere din limba turcă de Luminița Munteanu
Publicat de Orhan Pamuk în anul 2002, “Zăpada” este un roman politic a cărui acțiune se desfășoară într-un univers kafkian. Un poet turc emigrat în Germania din motive politice revine în țara sa natală în anii ‘90 și ajunge într-un orășel de provincie, pe care o ninsoare puternică îl acoperă și îl izolează complet timp de câteva zile de restul lumii. De fapt, se poate spune că personajele principale sunt trei, interconectate inclusiv prin numele pe care le poartă: pe poet îl cheamă Ka (aluzie evidentă la K. al lui Kafka!), termenul turcesc pentru zăpadă este kar, iar orașul se numește Kars.
Cercetările jurnalistice pe care le întreprinde Ka în Kars, încercând să lămurească misterul valului de sinucideri în rândul adolescentelor musulmane cărora li s-a interzis să poarte văl în școli, îl aduc în centrul unor evenimente tragice generate de confruntarea dintre fundamentaliștii religioși și susținătorii statului laic. De fapt, totul degenerează într-un amestec confuz, dar exploziv, de orgolii, interese, fanatisme și ambiții personale, care însângerează orașul albit de zăpadă. Doar într-un astfel de context o piesă de teatru poate să se transfome într-o veritabilă lovitură de stat…
O combinație de disperare și resemnare pare să fi pus stăpânire pe viața cetățenilor din Kars. Toate taberele politice, religioase și militare acționează haotic și irațional, astfel încât devine absolut imposibilă o delimitare a binelui de rău. Devenit prizonier al tumultului lipsit de sens care s-a instaurat în mica localitate de graniță, Ka ajunge să constate că idealurile sale intelectuale ori politice – și idealurile în general! – devin cu totul derizorii în fața unei realități de neînțeles. Singura șansă de salvare pe care o mai vede posibilă este cea la nivel personal, prin reîntoarcerea în Germania, alături de iubita sa, Ipek, pe care o regăsește la Kars.
“În anii primei sale tinereți, Ka avea impresia că moartea în numele unui ideal intelectual sau politic, idea de a te sacrifica pentru ceea ce scrii se număra printre cele mai înalte trepte spiritual care pot fi atinse vreodată. Spre vârsta de 30 de ani, existența absurdă a multora dintre prietenii și cunoscuții săi, care sfârșeau prin a-și da viața sub tortură, mânați de aspirații prostești, ba chiar periculoase, ajungând să fie asasinați pe stradă de bande politice, să fie uciși în timp ce jefuiau bănci sau, și mai rău, să le explodeze în mâini bombele pregătite de ei înșiși, îl îndepărtase pe Ka de această concepție. Faptul că fusese exilat în Germania ani de zile, din rațiuni politice în care nu mai credea deloc acum, îl determinase să-și șteargă din minte ideea relației dintre politică și sacrificiul personal. Când se afla în Germania și citea în gazete turcești despre cutare foiletonist care fusese ucis – în mod foarte probabil – de către islamiști, din rațiuni politice, Ka reacționa cu mânie la un astfel de incident și avea tot respectful față de cel decedat, dar nu încerca nici un fel de admirație specială față de scriitorul care-și pierduse viața […] Ka și-a dat sema cât se poate de limpede că, în cazul că ar fi fost ucis din cauza articolului său din Gazeta urbei de la hotare, ar fi murit absolut zadarnic; nu se temea atât de moarte cât de eventualitatea de amuri tocmai când se contura speranța de a duce o existență fericită alături de Ipek, la Frankfurt.”
Orhan Pamuk – care înainte de a se dedica scrisului a cochetat cu pictura – reușește să zugrăvească în acest roman tabloul complex și dramatic al unei societăți aflate la frontiera nu doar dintre două viziuni asupra vieții, ci și dintre două lumi total diferite. Sfâșiați între acestea sau încremeniți în proiecte utopice în care nici ei nu cred cu adevărat, locuitorii orașului de graniță par incapabili să își asume o identitate proprie și să găsească o cale pentru a merge înainte. Și nici măcar alternativa evadării individuale în Occident nu este lipsită de capcane…
Aș încheia spunând că, întrucât am scris și eu un roman, “Abandonul calului negru”, care abordează problematica (im)posibilei reîntoarceri din Vest în Est, am citit cu foarte mult interes “Zăpada” și am descoperit o carte captivantă, în care subiectul este tratat într-o manieră originală, care îmbină cu un talent greu de egalat stilul basmelor orientale cu postmodernismul.
