”Pacienta tăcută”, de Alex Michaelides
Editura Litera, Colecția Buzz Books, București, 2019
Traducere din limba engleză și note de Dana-Ligia Ilin
”The Silent Pacient” a apărut în Statele Unite pe 5 februarie 2019 și este considerat deja unul dintre thrillerele anului. Chiar dacă nu citesc de obicei astfel de romane, datorită preocupărilor mele din alte domenii, am citit în avanpremieră această carte, ce va apărea în traducere românească la Editura Litera pe 19 martie, și pot spune că cele spuse mai sus sunt reale: ”Pacienta tăcută” este un foarte bun thriller psihologic.
Mare parte din roman, naratorul este un psihoterapeut, Theo Faber, care se angajează la un sanatoriu de psihiatrie cu un scop semi-ascuns, acela de a încerca vindecarea unei paciente care a pus probleme colegilor în ultimii ani. De ce? Pentru că, din cât se știe, Alicia, o pictoriță cu un oarecare succes, dar și cu ceva antecedente psihice, și-a ucis într-o bună seară soțul, cu cinci gloanțe trase de la mică distanță direct în fața acestuia, pentru ca imediat după crimă, să se ascundă într-o lume a tăcerii și a lipsei de comunicare, timp de mai mulți ani. Nimeni nu i-a dat de cap, nimeni nu a putut să o convingă să renunțe și să dezvăluie detaliile crimei sau adevărul asupra acelei nopți, așa că instanța nu a avut altceva de făcut decât să-i înlocuiască eventuala pedeapsă a închisorii cu cea a unui sanatoriu de boli psihice.
”Și așa mai departe, speculații nesfârșite – fără răspunsuri, doar mai multe întrebări – despre motivele Aliciei și tăcerea ei ulterioară. De ce refuza să vorbească? Ce însemna asta? Ascundea oare ceva? Proteja pe cineva? Și dacă da, pe cine? Și de ce? În acel moment, îmi amintesc că îmi spuneam că, în timp ce toată lumea vorbea, scria, se contrazicea în privința Aliciei, în miezul acestei activități dezlănțuite, gălăgioase, era un gol – o tăcere. Un sfinx.” (pag. 23)
Theo Faber a urmărit detaliile poveștii în presă (nu-i de mirare că, după interesul media, atât tablourile ei, cât și fotografiile soțului fotograf s-au vândut la prețuri incredibile) și se consideră cel care poate rezolva ”cazul” de tăcere continuă. De altfel, probabil de asta era nevoie, de un psihoterapeut pasionat de șarade detectivistice, pentru a-i cerceta trecutul și prezentul și a intra treptat în lumea ei tăcută. Din momentul angajării sale în The Grove, el merge pe firul poveștii, îmbinând ședințele în grup sau cele intime cu Alicia cu investigații pe cont propriu asupra trecutului cuplului, discutând cu avocații, rudele, apropiații:
”Unii – printre care mă număr și eu – sunt fascinați în continuare de mitul Aliciei Berenson și al tăcerii ei persistente. Ca psihoterapeut, mi-a fost clar că ea a suferit o traumă gravă la moartea lui Gabriel; și această tăcere era o manifestare a acelei traume. Nefiind în stare să se împace cu ceea ce făcuse, Alicia s-a poticnit și s-a oprit ca o mașină stricată. Voiam s-o ajut să pornească din nou – s-o ajut să-și spună povestea, să se vindece și să se simtă bine. Voiam s-o repar.” (pag. 25)
Desigur, sunt lucruri foarte bine ascunse, pentru că lumea a încercat să uite incidentele de acum câțiva ani și sunt personaje care își doresc ca lucrurile să rămână așa, ca Alicia să nu mai vorbească niciodată. Sunt interese materiale la mijloc, ca în orice thriller, dar acestea sunt minore, ceea ce stă în centrul romanului este latura psihologică (”tradusă” prin probleme sentimentale, prin probleme familiale, prin iubiri întortocheate și neașteptate). Treptat, Theo descoperă răspunsul la câteva întrebări esențiale – ce probleme din copilărie ascunde Alicia, care sunt motivele crimei, cum s-a întâmplat exact această crimă, care era lumea cuplului înainte de eveniment, dacă erau probleme psihice care să conducă la acesta etc. –, iar mare parte din răspunsuri sunt complet neașteptate și imprevizibile.
În paralel cu povestea relatată de Theo Faber, vom descoperi și câteva însemnări din jurnalul Aliciei din zilele anterioare uciderii soțului ei, iar aceste rânduri vor constitui cheia în care deznodământul romanului se va releva. Ea ascunde câteva secrete teribile, dar și lucruri minore care pot exploda atunci când capătă importanță în sufletul unui om cu probleme. Psihoterapeutul va reuși să intre, treptat, în mintea complicată și închisă a Aliciei, va începe să descopere acele evenimente care au generat crima și noi, ei bine noi vom fi scuturați de câteva ori de misterul acțiunii, de schimbările repetate, neașteptate, de registru, de felul în care aflăm că umbrele trecutului au atâta influență asupra personajelor.
Vă voi lăsa să descoperiți singuri mare parte din acțiune și vă spun că acest roman alert, plin de evenimente, dialoguri și gânduri, merită titulatura de ”thrillerul anului” (voi reveni dacă voi citi ceva mai bun până la finalul anului). Este o carte ce alternează investigația polițistă făcută cu minime mijloace cu lumea psihiatriei și lumea artei din care provine cuplul ”cercetat” și este bine de spus că este un volum pe care, dacă ești pasionat de lecturi antrenante și de enigme, nu îl poți lăsa din mână.
2 comments
Imi place sa citesc. Si intr-adevar cartea Pacienta tăcută este o carte de excepție. Încă nu am terminat de citit această carte dar imi este foarte greu sa o las din mână. M-a captivat maxim si sunt nerabdator sa aflu ce se intampla până la final. Recomand cu drag aceasta carte.
O carte absolut GENIALA!