Soumission (Supunere), de Michel Houellebecq
Flammarion, 2015
Ultimul volum[1] scris de celebrul scriitor francez Michel Houellebecq a stârnit multe pasiuni, reacţii, comentarii, dintre cele mai variate, de la cele de respingere până la unele favorabile şi elogioase. De fapt, calitatea scriiturii lui Michel Houellebecq, dar şi marea actualitate a mesajului fac aceste reactii absolut inevitabile. Pentru că Europa, în ansambul său, îşi pune întrebări foarte complexe şi ample, esenţiale aproape, dezbătând această carte. Ar putea fi Europa gata să se lase/să accepte să fie dominată politic de partide musulmane, aparent democratice dar care au intenţii ascunse? Apariţia cărţii lui, anunţată încă din decembrie 2014, exact la 7 ianuarie 2015, în aceeaşi zi când a avut loc atentatul terorist şi islamist de la Paris, de la redacţia Charlie Hebdo, a contribuit suplimentar la succesul pe care-l cunoaşte această carte. În primele cinci zile de la lansare fuseseră vândute 120.000 de exemplare, iar după o lună cifra atinsese 345.000 de exemplare, fiind în fruntea topurilor de vânzări, în afară de Franţa, în alte două ţări europene (Italia şi Germania).
Romanul Soumission redă o transformare societală de mari proporţii care ar urmă să aibă loc într-un viitor destul de apropiat (orizontul anului 2022, peste doar 7 ani). Tematica volumului este una eminamente politică, puţinele scene de sex sunt neglijabile şi vin mai degrabă să întărească decadenţa şi nevroza personajului principal, François, profesor la Universitatea Paris Sorbona III, specialist într-un scriitori francez mai puţin cunoscut în spaţiul românesc, Joris-Karl Huysmans, a cărui operă a constituit subiectul impresionantei sale lucrări de doctorat (800 de pagini). Subiectul narativ al romanului se axează asupra traversării şi convertirii religioase a personajului principal, convertire la islam care oferă un nou sens unei vieţi nevrotice şi lipsite de sens.
Cartea lui Houellebecq este şi o critică devastatoare faţă de întregul sistem politic francez. Practic nu iartă pe absolut nimeni, de la stânga, la dreapta, de la Hollande, Valls până la Marianne Le Pen şi Bayrou, toţi sunt desfiinţaţi (într-o măsură mai mare sau mai mică, dar parcă cel mai şifonat iese Bayrou). În antiteză cu moderatul şi înţeleptul Mohammed Ben Abbes, fictivul candidat al Frăţiei Musulmane care şi câştigă alegerile prezidenţiale din Franţa, beneficiind de alierea tuturor forţelor republicane-progresiste (atât de centru-stânga-PS, cât şi de centru-dreapta UMP) pentru a o învinge pe candidata extremei drepte franceze, Marianne Le Pen, care iese din peisaj. De fapt, Houellebecq retrasează în viitor cam scenariul politic din Germania anilor 1930-1933. Observăm aceeaşi violenţă a grupărilor de stânga şi de dreapta, în cazul ficţional francez, lupte între grupări islamiste-jihadiste şi cele identitare, de extremă-dreapta, incidente armate pe care mass-media franceză le trece sub o tăcere vinovată, practic se autocenzureaza, cum de altfel a făcut-o de-a lungul timpului de nenumărate ori când gauchismul lui 68 care domină mass-media franceză.
Violenţele încetează doar după ce Hitler şi Ben Abbes ajung la putere. Unul chiar în plan istoric real, celalaltă doar în cel ficţional, imaginat de Michel Houellbecq. Să ne aducem aminte că atunci când Adolf Hitler a fost numit la 30 ianuarie 1933 de către preşedintele Hindenburg în funcţia de cancelar, într-un guvern de coaliţie, se credea de către toţi marii oameni politici germani că poate fi manevrat, ţinut în lesă, îndiguit, atras de şi spre sistem etc. Când colo, el a făcut ţăndări întregul sistem politic german, folosindu-se din plin de ipocrizia şi naivitatea reprezentanţilor establishmentului german, al muribundei Republici de la Weimar!
La fel şi în scenariul science-fiction din cartea lui Houellebecq, frontul republican crede că-l poate controla pe preşedintele musulman şi partidul musulman. Care pune doar o condiţie modestă, neinteresându-l deloc economia: să domine educaţia. Căci dominând educaţia, domină viitorul. Obiectivul pe termen lung ar fi să se ofere o educaţie musulmană întregului popor francez, încă din clasele primare, pentru a-l atrage către convertirea la Islam. După alegerea preşedintelui musulman, universităţile care alcătuiesc Sorbona sunt islamizate, doar bărbaţii mai putând să predea, cu condiţia să fie musulmani, toate profesoarele fiind destituite şi trimise acasă, la cratiţă. În fruntea Universităţii Islamice Sorbonna III ajunge un convertit la islam.
Ca şi naziştii sau comuniştii, şi Frăţia Musulmană adoptă politica paşilor mărunţi atât pentru a transforma Franţa, cât şi chiar Uniunea Europeană. Preşedintele Mohammed Ben Abbes are ambiţia de a reconstitui lumea romană, făcând presiuni ca ţări precum Maroc, Algeria, Tunisia, Siria, Libia sau Turcia să fie acceptate în selectul club european ceea ce, evident, ar duce la schimbarea completă a raportului demografic în favoarea musulmanilor. Însă şi această perspectiva este considerată utilitaristă de colaboraţionistul rector convertit la Islam, un anume belgian Rediger, autorul unei broşuri simpliste de popularizare a Islamului care cunoscuse un succes uluitor: peste 3 milioane de exemplare vândute! De altfel, Rediger reprezintă tiparul ultracunosut în Occident al intelectualului francez, implicat ideologic, fie susţinându-l pe Stalin, Mao sau Pol Pot „fără ca vreodată asta să le fie reproşată cu adevărat; intelectualul în Franţa nu trebuie să fie responsabil, asta nu era în natură lui”[2]
În Belgia lui natală, Partidul musulman reuşise în acest scenariu politic SF să ajungă la putere, beneficiind de dihonia existentă între partidele valone şi flamande. „Ajungând la un grad de descompunere devastator, Europa occidentală nu mai era în stare să se salveze – nu mai mult decât fusese cazul cu Roma antică din secolul al V-lea.” Doar populaţiile imigrante care aduceau cu ele o cultură tradiţională puternică, dominată de ierarhiile naturale (supunerea femeii şi limitarea rolului ei doar la funcţiile casnice), ar fi putut oferi o nouă şansă Europei. Cu condiţia ca vechea Europa, atât de prestigioasă şi mândră altă dată, să se supună de bună voie. Din această perspectivă, nici grupările pe care Houellebecq le desemnează cu titulatura de identitare (un fel de miliţii paramilitare tradiţionaliste, în parte catolice, de tipul celor irlandeze) nu ar trebui să se împotrivească, deopotrivă ce Islamul are aproape acelaşi mesaj conservator ca al lor: primordialitatea familiei, rolul şters acordat femeii, interzicerea homosexualităţii, reintoarcerea către credinţă şi Dumnezeu.
Unul din colegii de Universitate a lui François, un adept al acestui curent, este numit, parcă în derâdere de autor, cu o mare ironie, Godefroy Lempereur. Autorul foloseşte un vechi prenume de origine francă ce a fost purtat de unul din cei mai importanţi cavaleri cruciaţi, Godefroy de Bouillon, care a şi ajuns, cel puţin de facto, rege al Regatului Ierusalimului (chiar dacă el nu a acceptat titlul, preferându-l pe cel de protector) după Prima Cruciadă. Iar numele de familie este un joc de cuvinte (L’empereur). O altă ironie la adresa decăderii unei Franţe în plin proces de islamizare.
Deocamdată putem sta cât de cât liniştiţi, cel puţin noi, cei din Est, căci imigraţia musulmană este aproape inexistentă, însă în Occident trăiesc minoritaţi foarte consistente de musulmani, atât în Franţa, Germania, cât şi în Marea Britanie, adevărate pepiniere pentru mişcările fundamentaliste. Problema este ca Occidentul este motorul şi principalul finanţator al Uniunii Europene, odată el gripat, efectele se vor extinde şi în celelalte părţi ale Europei. Nu suntem feriţi de posibile turbulenţe. Mă tot întreb care ar fi mesajul cărţii ? Nu pot decela decât unul care, poate părea dur, dar printre rânduri cred ca Houellebecq trage un semnal de alarmă: Europa creştină trebuie să respingă cu putere (încă o dată) Islamul şi islamizarea. Fără măsuri extremiste, evident, de sorginte totalitară… Rămâne de văzut dacă are şi liderii politici capabili de asta. Poate şi de aceea Michel Houellebecq trăieşte în Irlanda, în oraselul Shannon, unde aproape nimeni nu-l cunoaşte şi unde şi-a cumpărat o casă îndreptată spre fluviul Shannon. Trăind în Irlanda, la adăpost, este bântuit de Franţa…
Puteți cumpăra cartea în limba franceză: Books-Express.ro sau în limba română: Editura Humanitas Fiction.
[1] Soumission, Flammarion, 2015. Citatele sunt preluate si traduse de autor din ediţia originală, în limba franceză.
[2] Op. cit., pag. 270-271
