„Psihologia minciunii. Speranța de a vindeca răul uman”, de M. Scott Peck
Curtea Veche Publishing, București, 2020
Traducere: Lucian Popescu
Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, minciuna este o denaturare intenționată a adevărului, având, de obicei, drept scop înșelarea cuiva. Îmi încep această cronică de carte cu o definiție simplă despre una dintre metehnele cele mai evidente ale omenirii: cea de a spune minciuni. O facem cu bune (sau rele intenții), mai mereu sau doar uneori, din dorința de a ne linguși sau de a părea mai duri – indiferent de natura motivațiilor, minciuna ne-a devenit un soi de tovarăș care ne garantează un loc în societate.
Specialistul M. Scott Peck, psihiatru și autor american, renumit pentru cartea sa „The Road Less Traveled: A New Psychology of Love, Traditional Values and Spiritual Growth”, încearcă să descurce ițele teoretice ale problemei minciunii și, mai ales, a răului existențial într-un volum pe care cred că trebuie să-l citim fiecare, și asta fără să exagerez deloc.
„Psihologia minciunii” (în original „People of the Lie: The Hope for Healing Human Evil”) a fost publicată în 1983, iar în 2020 a fost tradusă de Lucian Popescu, la Curtea Veche Publishing, în colecția Biblioterapia.
În această monografie, Peck explorează natura răului uman și descrie experiențele sale de lucru cu pacienți care au prezentat ceea ce el a numit „narcisism malign”. El susține că astfel de indivizi nu sunt pur și simplu bolnavi mintal, ci aleg în mod activ să facă rău altora și că societatea nu reușește adesea să recunoască sau să se confrunte cu acest tip de rău.
Cred că este necesar să aruncăm puțină lumină asupra termenului de narcisism malign, care, cred eu, ar explica foarte multe elemente din declinul social al unor indivizi, inclusiv cei deveniți semnatari ai unor evenimente istorice care au marcat întreaga lume.
Narcisismul malign este un termen psihologic folosit pentru a descrie o combinație de tulburare de personalitate narcisică, comportament antisocial, agresivitate și sadism. Persoanele cu această afecțiune au un sentiment umflat de importanță personală, o lipsă de empatie pentru ceilalți și o nerespectare a normelor și regulilor sociale. Ei au adesea un sentiment grandios de drepturi și cer admirație și atenție constantă din partea celorlalți. Totodată, pot fi extrem de manipulatori și pot folosi pe alții pentru propriul lor câștig, fără nicio grijă pentru bunăstarea celor din urmă. De asemenea, se pot angaja în comportamente distructive, cum ar fi minciuna, înșelăciunea și chiar violența, pentru a-și menține sentimentul de control și superioritate. Este important de reținut că nu toți indivizii cu tulburare de personalitate narcisică prezintă narcisism malign, iar termenul este de obicei rezervat celor cu trăsături extreme și dăunătoare. Conceptul de narcisism malign a fost introdus pentru prima dată de psihologul Erich Fromm, în 1964, și de atunci a fost dezvoltat și studiat în continuare de către alți profesioniști din domeniul sănătății mintale.
În volumul „Psihologia minciunii”, M. Scott Peck sugerează că soluția vindecării acestui tip de rău constă în confruntarea directă cu el, recunoașterea existenței sale și dezvoltarea unei abordări spirituale pentru combaterea lui. El subliniază, de asemenea, importanța conexiunilor comunitare și sociale în promovarea vindecării și prevenirea răspândirii răului.
Ce mi-a plăcut, în mod deosebit, este abordarea nonconformistă, pe alocuri ușor bizară a autorului, care nu se teme să recunoască influențele credinței asupra muncii sale, care vorbește cu emfază despre exorcism ca parte din tratamentul psihopatologiilor. Evident, acest lucru ar fi putut să-l pună la zidul oprobiului în lumea științifică, dar apariția cărții s-a bucurat de considerațiunea publicului, precum și de critica pozitivă a mediului academic, un merit deloc neglijabil pentru o sferă în care există o mare predispoziție spre șarlatanie și, ironic, minciună.
Din perspectiva mea, „Psihologia minciunii. Speranța de a vindeca răul uman” este, în ansamblul său, un punct de început pentru psihologia și analiza naturii maladive, rău intenționate. Ne place sau nu, dar există oameni răi prin definiție, oameni care distrug doar pentru că așa vor, iar impactul lor asupra societății poate fi uneori de-a dreptul fatal.
