„Pandemicon. Povestiri pentru sfârșitul lumii”
Editura Crime Scene Press, București, 2020
Oh, acest perfid virus care a împărțit lumea în două tabere, în două extremități, care nu se atrag, ci se îndepărtează constant. Metaforic sau nu, pandemia ne-a amintit tuturor despre faptul că n-avem pic de veșnicie transpusă în ADN și, respectiv, suntem doar niște mici jucători pe o tablă imensă de șah (se pare că această comparație va mai tot persista în următoarea perioadă). Totuși, are această perioadă ceva prolific în ea: amintește scriitorilor să creeze mai mult, dând lumii tot felul de mici „antidoturi” (atenție, nu un vaccin universal) împotriva plictiselii. Așa au făcut și grupul de scriitori care au creat colecția de proză scurtă „Pandemicon. Povestiri pentru sfârșitul lumii”.
Stelian Țurlea, George Arion, Ovidiu Pecican – lista este lungă, dar pe toți îi unește un punct de reper: misterul comuniunii sociale în perioada pandemică. Totuși, chiar dacă s-ar părea că situația globală ne-a închis forțat în casă, acest lucru nu ne scapă de criminalitate, de ironie și de absurd. Povestirile adunate în paginile acestei antologii sunt pestrițe, debordând de energia unor naratori care vor cu orice preț să ne zdruncine echilibru, să ne amintească despre faptul că nimic ascuns sub preș nu se uită și că adevărul e o adevărată monedă de schimb.
Un trup măcelărit și dispărut, crâmpeie din jurnalul unui om care înnebunește în carantină – sunt doar mici părticele din istoriile pe care ni le spun autorii. Riscând să exploateze un subiect cumva contradictoriu, autorii noștri ajung să ofere un produs de înaltă calitate cititorului, deoarece avem în față un volum care are destule suișuri și coborâșuri cât să ne mențină într-o constantă alertă, să ne deruteze, să ne amuze și întristeze. Pentru că da, trebuie să o spun: există destul umor și multă tristețe în aceste istorii. Personajele sunt câteodată fatidice, alteori bizare. Totuși sunt unite de o singură povară: prezența unui inamic invizibil, cu care învață să conviețuiască.
Țin să menționez că această antologie va merge perfect pentru iubitorii romanelor de suspans, care caută o energie încapsulată în doze mici, pentru că au acces la o proză scurtă, incisivă, în care se regăsește atât reprize de sarcasm sănătos, satiră și picanterii bizare, de parcă ajungi să dai o cortină la o parte și să vezi dincolo de aparențe.
Senzația mea este că avem în față un soi de puzzle, în care s-au adunat cele mai diverse viziuni asupra ridicolului și morbidului, demonstrându-ne nouă, cititorilor, că nici o pandemie, nici o stare de urgență nu poate știrbi imaginația scriitorilor, or, în cazul volumului „Pandemicon. Povestiri pentru sfârșitul lumii” anume despre asta este vorba.
Cred, și nu exagerez când spun, că anume în pandemie avem nevoie de o scriitură acidă, fără scrupule și compromisuri, mai ales când ne vedem prinși în capcana apatiei. Și da, nu aveți aici clișee polițienești, șabloane bătătorite, dimpotrivă aveți un experiment colectiv în care se porționează organic suspansul.
„Pandemicon. Povestiri pentru sfârșitul lumii” este o tentativă reușită de a ne pune mintea, logica, simțurile la încercare, chiar și în cele mai de restriște vremuri și de a ne arăta că barierele noastre sunt setate doar de confort. Exact, această proză scurtă este o ieșire bine gândită din zona de confort al vremurilor pre-pandemice.
Puteți cumpăra cartea: Editura Crime Scene Press/Libris.ro/Elefant.ro.
(Sursă fotografie: facebook Revista de cultură Familia)
