Scrisoarea pentru rege, cartea și filmul

”Scrisoarea pentru rege”, de Tonke Dragt
Editura Paralela 45, Pitești, 2018
Traducerea din limba neerlandeză de Irina Anton

Suntem într-un tărâm de basm, pe care-l privim cu interes și entuziasm de la primele pagini ale cărții, odată cu acea hartă detaliată pe două pagini. Avem cetăți (Dagonaut, Unauwen, Eviellan), avem Munții cei Mari și vămi așezate pe râuri cu nume ispititoare (Râul Curcubeu, Râul Roșu, Râul Albastru). În aceste tipare, ar trebui să avem și niște eroi neînfricați și ceva aventuri extraordinare, nu?

Totul începe însă cu o misiune. Suntem într-o capelă, unde cinci tineri se pregătesc de schimbarea pe care o va aduce în viața lor procesiunea de a doua zi, când vor deveni cavaleri. Ultima lor misiune este să reziste timp de o noapte în acea capelă, fără să vorbească, fără să aibă vreo legătură cu lumea de afară. Numai că Tiuri, unul dintre ei, încalcă aceste reguli atunci când un bătrân necunoscut îi roagă, de după ușă, să îl ajute. Dincolo se afla un cavaler – Cavalerul Negru cu Scut Alb – ce îi transmite rugămintea, cu limbă de moarte, să trasporte o scrisoare spre regatul Unauwen:

”Își puse mâna pe piept, pipăind scrisoarea. Misiunea lui i se părea dintr-odată imposibilă. Cavalerul Negru cu Scut Alb fusese ucis de Călăreții Roșii. Cum putea el, așa de tânăr și de neîncercat, să ducă la bun sfârșit ceva ce pricinuise moartea unui cavaler atât de viteaz? Calul fornăi din nou. Tiuri ar fi vrut să-i spună ceva animalului, dar nu îndrăzni, de teamă să nu-l audă ceva sau cineva. Apoi privi iar în sus și zări o stea. Era doar o steluță, dar îi dădea lumină… și speranță. Nu-i risipi teama, dar îi insuflă curaj.” (pag. 51)

Așadar, Tiuri devine aproape imediat după primele pagini ale romanului purtător al unui legământ și solul, neașteptat de tânăr și de neexperimentat, care trebuie, neștiut de nimeni, să transporte o scrisoare care poate evita războiul, peste Munții cei Mari, din Dagonaut spre Unauwen. Este doar începutul unei aventuri care pare venită din vremuri de demult, cu un intens iz de Ev Mediu, și care ne va transporta vreme de peste 400 de pagini într-un spațiu atemporal.

Tiuri devine eroul nostru și al întregii lumi în care trăiește, este un personaj empatic, care se luptă cu arme simple, precum istețimea și prietenia, bunul simț, curajul și simțul datoriei, împotriva unor oameni răi și cu interese ascunse sau împotriva vitrejiilor naturii. Ceea ce mi se pare esențial și foarte binevenit al acestui roman este că scriitoarea olandeză Tonke Dragt a împletit aici atributele unui basm clasic cu cele ale romanului de capă și spadă, oferind calități importante, dar foarte umane, personajelor principale. Și mai important este că a evitat complet magia, vrăjitoriile, fantasticul, lăsând acțiunea cursivă și suficient de realistă, astfel încât să putem privi cartea ca o cronică a unei istorii îndepărtate.

Fiind totuși un basm sau o carte scrisă în special pentru copii (eu aș recomanda-o pentru cei sub 16 ani), are și momente previzibile sau liniare. Este însă de apreciat că este scrisă într-un stil agreabil, iar aventurile lui Tiuri și ale prietenului său Piak se pot urmări pas cu pas pe harta imprimată în primele pagini. Romanul lui Tonke Dragt este o alegere foarte inspirată pentru copiii (și adulții, desigur) care vor să îmbine romanul istoric cu cel de capă și spadă, un roman în care vor întâlni cavaleri și domnițe, pustnici și călători prin păduri întunecate, personaje negative, pline de viclenie, dar și oameni buni, miloși și temerari.

Dacă tot am citit cartea, am zis să dau o șansă și miniseriei de șase episoade, apărute anul acesta pe Netflix – ”The Letter for the King”. Ei bine, deși păstrează destul de multe elemente din romanlui lui Tonke Dragt (personajul principal – Tiuri, scrisoarea, amplasarea istorică sau geografică), filmul este construit pe un calapod destul de modern, astfel încât să încânte adolescenții dornici de efecte speciale – conducătorii regatelor capătă o importanță însemnată (fiind aproape inexistenți în carte), unii adolescenți capătă puteri speciale, iar fantasticul și magia există la tot pasul; ba chiar există și o poveste de dragoste.

În plus, în serial s-au introdus și multe din clișeele moderne, ”corecte politic”, care nu aduc nicio valoare acestuia, ba dimpotrivă: mai multe personaje au pielea de culoare închisă; unii conducători nu mai sunt bărbați impunători, ci femei mlădioase; nu lipsește nici măcar sărutul homosexual. Acestea, împreună cu transformarea unei cărți ”normale” într-un serial cu vrăji, șamani și cu personaje cu puteri supranaturale, duce la o miniserie dezamăgitoare pe care am notat-o, destul de indulgent, cu 5/10. Așadar, răspunzând la întrebarea obișnuită – ”Cartea sau filmul?” –, aș spune aici: ”În acest caz, alegeți doar cartea”.

La final, vă las cu o poveste spusă de bufonul din ”Scrisoarea pentru rege”, care ilustrează, sper eu, spiritul de aventură și de speranță care tranzitează acest roman:

”A fost odată un om care a zărit un curcubeu, un curcubeu minunat. Se înălța pe cer ca un pod înalt și rotund, dar capetele lui atingeau pământul. Atunci omul și-a spus în sinea lui: ”Hai să pornesc la drum către capătul curcubeului. Apoi am să pot merge pe pod până la cealaltă parte a pământului…”

Apoi a pornit la drum și a mers mult timp. A trecut pe lângă sate și orașe, prin câmpii și deșerturi, peste râuri line și prin codri deși. Și s-a bucurat gândindu-se la ce avea să vadă. Acolo unde se termina curcubeul sigur trebuia să fie minunat, nespus de frumos… Cu cât se apropia mai mult de țelul lui, cu atât îi creștea mai tare dorința să ajungă. Dar când a ajuns, curcubeul dispăruse și locul unde atinsese pământul arăta ca orice alt loc de pe lume. Și omul a fost tare mâhnit. Dar apoi s-a gândit la câte lucruri frumoase văzuse în călătoria lui, prin câte trecuse și câte învățase. Atunci și-a dat seama că nu conta curcubeul în sine, ci căutarea lui. Și s-a întors el acasă, cu bucurie în suflet, zicându-și în sinea lui că sigur vor mai apărea și alte curcubeie. Și într-adevăr, când a ajuns acasă, îl aștepta unul deasupra casei lui.” (pag. 369)

Puteți cumpăra cartea: Editura Paralela 45.

(Sursă fotografii: EdituraParalela45.ro, IMDb.com, Wikipedia)