Un fragment din romanul lui Alex Leo Serban ‘Litera din scrisoarea misterioasa’ scris in engleza si care va vedea in curand lumina tiparului om traducere la Polirom este publicat de ‘Suplimentul de cultura’. Inca un prilej pentru a ne aminti si reculege in memoria celui pe care cei mai multi l-au cunoscut drept critic de film, si care a fost o personalitate multipla si fascinanta.
Sub titlul ‘Mărturisirile unei convertiri – expoziţie-pretext la Galeria Helios’ Adrian Ionita scrie in ‘Ora de Timis’ despre expozitia Lindei Saskia Menczel care a fost deschisă la Galeria Helios din Timişoara între 11 august şi 6 septembrie 2011: ‘În 1996, la vârsta de 22 de ani, Saskia a fost botezată de părintele paroh Victor Vasiu (decedat în 2008) la parohia Freidorf din Timişoara. Această trezire religioasă s-a născut printr-o epifanie lângă mănăstirea Rohia unde,” botezat din apă viermănoasă şi duh rapid” (“Jurnalul Fericirii”), a trăit călugărul Nicolaie Steinhardt. Pentru Saskia, îmbarcată la acea vârstă în cercetarea marelui dubiu, această convertire putea să fie tot atât de bine o formă de escapism, o curiozitate, fascinaţie exotică sau o cale de a rezolva conflicte interne subconştiente. Ceea ce este sigur însă, privind seducţia şi preocuparea ei constantă pentru religie, este faptul că această convertire i-a deschis o perspectivă spirituală nouă şi a constituit o schimbare radicală în experienţa ei emoţională. Schimbarea Saskiei pare a fi o experienţă transformatoare în practica artistică, experienţă în care smerenia, o virtute fundamentală a creştinismului ortodox, joacă un rol important. Acest lucru însă nu este suficient. Aştept cu interes evoluţia artistică a Lindei Saskia Mentzel, momentul în care, după această expoziţie-pretext, să treacă pe palierul unor investigaţii teologice şi artistice unde rigoarea vizuală a mijloacelor stilistice de care dispune să fie folosită ca o provocare.’
Debutul festivalului George Enescu a fost semnalat pe larg in presa romana si in cea internationala. La ‘ArtAct Magazine’ gasim o revista a mentionarilor primelor evenimente ale festivalului pe Web site-urile presei internationale.
Tot aici gasim informatii despre Zilele Culturii Sprituale Rusesti in Romania, eveniment care se desfasoara incepand cu 10 septembrie.
Web site-ul filialei din Tel Aviv a Institutului Cultural Roman anunta turneul in Israel intre 19 si 27 septembrie al pianistului Eduard Stan: ‘Eduard Stan, unul dintre cei mai bine cotaţi pianişti români ai momentului, va susţine o serie de recitaluri în Israel, în luna septembrie 2011, cu sprijinul Institutului Cultural Român de la Tel Aviv. Repertoriul recitalurilor va cuprinde lucrări ale compozitorilor George Enescu, Franz Liszt, Frédéric Chopin, Franz Schubert. … Mai multe informaţii despre artist.
Simona Sora scrie in ‘Dilema Veche’ despre ultimul roman al Henriettei Yvonne Stahl aparut in Franta in 1975 si intitulat ‘Martorul eternitatii’: ‘E adevărat însă că Martorul eternităţii este o carte iniţiatică, povestea unei căutări dureroase şi lucide. E adevărat că este o carte – scrisă la îndemnul lui Jean Klein, unul dintre maeştrii incontestabili ai nondualismului – despre experienţa căii abrupte. Dar nu e mai puţin adevărat că, literar vorbind, Martorul eternităţii este cheia romanelor uneia dintre cele mai interesante scriitoare ale literaturii române. Poate şi pentru că întrebarea esenţială pe care această carte o pune implicit ţine de esenţa literaturii adevărate: cum scrii despre ceea ce nu se poate scrie, cum scrii – în mod valabil – despre inexprimabil şi inomabil? ‘
Daniel Cristea-Enache recenzeaza in ‘Observatorul Cultural’ cartea lui Sorin Preda ‘Moromeții: ultimul capitol’ – o evocare a importantului romancier roman din unghiul de vedere familial, autorul fiind nepotul lui Marin Preda: ‘E un Preda, așadar, în familie și văzut preponderent dinspre familie. Și fiindcă Sorin Preda aparține el însuși acesteia, riscul de subiectivitate pe care și-l ia este maxim. Făcută fără profesionalism, o asemenea carte de mărturii ale celor apropiați scriitorului evocat ar fi eșuat într-o paginare de platitudini pioase și într-o aglomerare de aspecte „documentare“ irelevante. Dar autorul atacă jurnalistic subiectul și, ca un veritabil reporter de teren, știe ce, pe cine, cînd și cum să întrebe. Rudele îi răspund fără ocolișuri și asunzișuri (doar e de-al lor), iar siliștenii cu vorba-n dungă și viclenia lor de cîmpie acceptă, mă rog, să răspundă întrebărilor despre Marin al lui Călărașu.’
Rontziki a citit ‘Nemesis’ a lui Philip Roth si isi impartaseste impresiile in ‘Evantaiul memoriei’: ‘Romanul este drama celui care a fost “croit” să fie curajos, să fie corect, să încerce să facă numai ceea ce este bine şi care ajunge, la un moment dat, să fie scindat între ceea ce ştie că trebuie să facă şi limitele pe care i le dau propriile frustrări, propria vinovăţie, revolta împotriva vieţii, a destinului şi adâncirea în propria cădere de pe piedestal. Roth scrie lucid, dar, în acelaşi timp, sensibil, o sensibilitate nu tocmai evidentă, dar care răzbate printre rânduri…paginile curg şi de la calm la tumult nu e decât un pas.’
(Dan)
Inca de luni, am citit la Dragos o analiza aprofundata asupra calitatii blogurilor din prezent, de ce si ce scriu blogarii pentru bani. Analiza exacta pentru o situatie care s-a generalizat in blogosfera romaneasca, inclusiv in cea literara (cred eu!): „în 6 ani, blogosfera s-a schimbat. au apărut topuri cu bloguri, concursuri cu blogurile cele mai apreciate. au apărut bloguri specializate, dar şi cele pentru toată lumea. au apărut blogurile colective. unii blogări au renunţat, au apărut alţii. totul într-o libertate online cum rareori găseşti în offline. au apărut însă banii. departamentele marilor companii au căscat ochii la un instrument nou, blogul. au hotărât deci să investească. au contactat blogări cu audienţă mare, au organizat campanii special pentru blogări. între timp, au apărut şi agenţii de publicitate „profesioniste” pentru blogări.”
Micawber a citit o carte foarte interesanta, pe care o recenzeaza amanuntit, respectiv Paradoxul roman, de Sorin Alexandrescu. Paradoxurile romanesti sunt complexe, multe si aparent fara posibilitatea de a fi lamurite sau indreptate: „Dintre paradoxurile române enunţate de Sorin Alexandrescu este demn de menţionat mai întâi un „paradox al apartenenţei” legat de poziţia teritoriului românesc în spaţiul cultural european care ar avea, susţine autorul, particularităţi care lipsesc altor zone de interferență. Ar mai fi un „paradox al simultaneităţii”, care ţine de proiectarea în planul simultaneităţii a unor mari curente care în cultura europeană sunt succesive. În fine, un al treilea paradox este cel al continuităţii/discontinuităţii culturii române (unitate geografică, însă discontinuitate de forme, aşa zisa discontinuitate verticală, dar şi o discontinuitate în plan orizontal, ce ţine de ruptura cu mediul balcanic din secolul al XIX-lea). Din simpla enunţare a acestor teme se poate vedea ce front de lucru imens deschid ele. Autorul are meritul de a fi sintetizat problematica într-un un spaţiu relativ restrâns, de mai puţin de 20 de pagini.”
Pe Marele Ecran, s-a descoperit intr-un anticariat si s-a citit o carte care are cateva decenii, dar este cu atat mai interesanta, cu cat autorul ei este unul dintre cei mai iubiti actori de teatru din Romania. Vorbim aici de cartea „Luni, marti, miercuri…” a lui Radu Beligan: „Cel mai interesant aspect (dincolo de cultura enciclopedica si condeiul ascutit), este revelatia faptului ca, 33 de ani mai tarziu, viata actorului pare minata de aceleasi metehne, incertitudini si lupte de culise, ca acelea consemnate de maestrul Beligan. Pentru cei care au ajuns mai tarziu in fata calculatoarelor, sa spunem ca actorul are aproape 93 de ani si peste 7 decenii de teatru si film si…inca mai joaca. In acest om (cu trasaturi nobile dupa cum spun actorii mai tineri care l-au cunoscut) e o intreaga scoala. „
AdinaB ne scrie despre romanul Mitra (The Cleft), care a aparut in 2007, in anul in care autoarea sa, Doris Lessing, a primit premiul Nobel pentru Literatura: „De ce mi-a plăcut Mitra: aparenta simplitate a povestilor spuse de oamenii primitivi e prilej pentru a explora fără fasoane modul în care se formează identitățile de gen și relațiile dintre un gen și celălalt, dar concluziile simple ale personajelor cărții nu sunt și cele ale autoarei – ascunse printre rânduri sunt constatări ceva mai profunde decânt banalele “femeile sunt cicălitoare”, “bărbații sunt naivi, parcă nu trăiesc pe lumea asta” și “rău e cu ei/ele, dar mai rău fără”.
(Jovi)
Contributori: Dan, Jovi
