Adela Dinu scrie la ‘LaPunkt’ despre „2084. Sfârșitul lumii” de Boualem Sansal aparuta in traducere la Editura Humanitas: ‘„2084” este o metaficțiune distopică, punctul de convergență al distopiilor reunite în cadrul imaginarului diurn al genului. Oceania lui Orwell și Galaadul lui Margaret Atwood se reunesc în cetatea lui Dumnezeu, totalitarismul abistanez. Stalin îl întâlnește pe Dumnezeu și amândoi descoperă că au multe lucruri în comun. Imaginarul acestei distopii religioase este extrem de complex și, pe alocuri, prolix sau caricatural. Substanța narativă este sufocată de ample pasaje descriptive, menite să configureze o topografie distopică minuțios cartografiată și perfect inteligibilă. …Distopia imaginată de Boualem Sansal este una dintre cele mai teribile imaginate vreodată. Individul este la cheremul unor forțe obscure, pe care nu poate și nu știe cum să le controleze.’
Adriana Gionea de la ‘PostModern’ ne-a pregatit lista celor 34 de carti recomandate pentru lectura in luna iulie. Prima pe lista este o carte aparuta in Editura Humanitas Fiction: ‘Fanii lui Eric-Emmanuel Schmitt se vor bucura de un nou roman cu mesaj senin. În Felix și izvorul invizibil, scriitorul te poartă din Parisul cafenelelor boeme până-n exoticul Senegal. Vei descoperi povestea unei senegaleze vestite în Parisul nonconformiștilor datorită localului său. Când prezentul acesteia este ameninţat, fiul ei pe nume Felix va pleca-n Senegal. Aici va descoperi o lume a realismului magic.’
Nicoleta Munteanu scrie la ‘Alecart’ despre romanul Dianei Setterfield ‘A fost odata un rau’ aparut in traducere la Editura Humanitas Fiction: ‘A fost odată – iată începutul oricărei povești, al oricărei istorisiri. O vrajă care se pogoară peste toți cei care au privilegiul de a se afla pe malul acestui râu de cuvinte care se revarsă bogat și ajunge să îi poarte în călătorii necunoscute, printre meandrele înșelătoare ale adevărului sau ale posibilului, ale vieții și ale morții. Diane Setterfield recuperează în romanul ei tocmai această tulburătoare mișcare de seducție, aproape turbionară, a cuvintelor care se cer spuse și care îmbracă forma unei permanente reajustări a realității pe măsura nevoii fiecărui povestaș și a fiecărui ascultător de a retrăi la nesfârșit fascinația unor experiențe esențiale posibile. Tainice. Dureroase. Profund umane. De aceea volumul său e la fel de apropiat de magia povestirilor orientale și de suspansul romanului gotic, de narațiunea de secol XIX din literatura engleză și de autoscopia tipică scriiturii moderne. Un roman care se citește pe nerăsuflate și care își poartă cititorul, asemenea apelor când clocotitoare, când domoale ale râului uriaș pe malul căruia se întâmplă atâtea și atâtea minuni de viață și de moarte (râu care, întâmplător, aici e Tamisa, dar care ar putea fi oricare altul, inclusiv înspăimântătorul Styx), într-o plutire tainică de pe un mal pe altul, dinspre viața adevărată spre moartea oricând posibilă, dinspre așteptări, neliniști, tristeți spre realități dureroase, ambiții, răzbunări. Cititorul plutește prin și printre viețile personajelor asemenea sufletelor pe care misteriosul luntraș Quietly le poartă între lumea celor vii și a celor morți, între realitate și poveste, readucându-i pe unii la viață, ducându-i pe alții de cealaltă parte a ei.’
La ‘SemneBune’ citim despre romanul ‘Cartea neispravirii’ de T.O. Bobe aparuta la Editura Humanitas: ‘Aparentele banalităţi ale vieţii cotidiene devin subiectul romanului, în sensul unei scrieri cu final deschis, pe care cititorul însuşi o poate continua. Dificultatea de a găsi inspiraţia şi de a se ţine de un proiect literar sunt pretextele unei scrieri menite, în cele din urmă, neisprăvirii. De ce această senzaţie? Fiecare aspect al existenţei sau preocupărilor sale, pe care naratorul îl găseşte interesant, rămâne, totuşi, neepuizat. Redate în toate detaliile, ironizate sau, pur şi simplu, menţionate, activităţile sau interesele naratorului sunt, rând pe rând, încadrate într-o povestire. Pe parcursul lecturii, surpriză! Un element autentic, autoironia, ce reiese din remarci savuroase despre imposibilitatea de a se concentra pentru a înainta în proiectul literar, mici stângăcii, un uşor plictis neproductiv.’
Sever Gulea scrie la blogul ‘Libris’ despre culegerea de nuvele ale lui Alberto Moravia ‘Iubitul nefericit’ aparuta la Editura Polirom: ‘Fin observator sintetic, capabil să captureze atmosfera în câteva fraze expresive, dar și un strălucit minaturist și cunoscător al tipologiilor umane, Alberto Moravia pare să se joace în prozele sale, să amestece registre și tonuri, să ne poarte, ca într-un spectacol aproape complet al panoramei umane prin momente de viață traversate de ironie, comedie și dramă.’
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în ultima săptămână:
-”Focul din casă”, de Kamila Shamsie
–”Pierdută în așteptare”, de Gytha Lodge
–”Butonul G”, de Rosella Calabro
–Top 10 cărți de proză scurtă pentru vara 2020
–Trei poezii din ”Picaj”, de Ioana Miron
–Interviu cu scriitorul Andrei Panțu
(Sursă fotografii: PostModern.ro, SemneBune.ro, Libris.ro)
