La Bookfest 2015, a apărut o nouă traducere din Ismail Kadare, de data aceasta la Editura Univers. E vorba despre ”Viața, jocul și moartea lui Lul Mazrek” și despre acest roman vorbește Constantin Piștea pe blogul său: ”În „Viaţa, jocul şi moartea lui Lul Mazrek”, Kadare pune un regim politic dur faţă în faţă cu nevoia de libertate a unor oameni simpli. Lul şi Vjollca nu sunt intelectuali, cum sunt aproape convins că i-ar fi construit un scriitor român (desigur, pentru a-şi îmbrăca toate consideraţiile personale despre lume şi viaţă), ci oameni obişnuiţi – ea, stagiară la bancă, el, candidat respins la şcoala de actorie, pe care stagiul militar îl scoate din ceaţa profesională. Romanul are acea doză de umor cu care e bine să priveşti chestiunile serioase, ca să nu devină chinuitoare, dar şi procentul corect de dramă care te face conştient de faptul că viaţa nu poate fi trăită chiar oricum.”
O dezbatere, o polemică, o carte care a trecut aproape neobservată pe la noi. E vorba de ”Fascism și comunism”, de Ernst Nolte și Francois Furet, apărută în 2007 la Editura Art, despre care scrie Cristian Pătrășconiu pe LaPunkt.ro: ”Ediția originală a acestei cărți datează din 1998. În 1997, un alt francez, Alain Becancon făcea o constatare care este, în integralitatea ei, valabilă și astăzi: “Mă frământă următoarea dilemă: cum se face că astăzi, adică în 1997, memoria istorică le aplică un tratament diferit, mergând până acolo încât pare să uite de comunism?” Aceasta, în condițiile în care, crede Becancon, în fapt / în adevăr, lucrurile sînt cît se poate de clare. Besancon: “La fel de criminale? Ca unul care le-a studiat pe amîndouă, cunoscînd culmile în intensitate ale crimei naziste (camera de gazare) și în extensie ale comunismului (peste șaizeci de milioane de morți), genul de pervetire a sufletelor și minților operată atît de unul, cît și de celălalt, cred că nu se pune problema să intrăm în această discuție periculoasă și că trebuie să răspundem simplu și ferm: da, la fel de criminale”.
Despre Moartea lui Siegfried, de Octavian Soviany, a scris Cristina Cîrnicianu pe Semnebune.ro: ”Deşi întregul roman este construit din file de jurnal, scrisori şi pe alocuri intervenţiile naratorului, evenimentele curg natural, nimic nu se pierde totul se câştigă, evident, în favoarea unei mai bune înţelegeri asupra a ceea ce s-ar fi întâmplat în vremurile apuse. Este fascinant în acest roman, cum personajele parcă se scriu singure deşi ştim că totul este un produs al imaginaţiei autorului. În contextul vremurilor tulburi ale unei Românii aliate, personajele romanului sunt expuse unei permanente stări de alarmă. Ameninţarea pândeşte la orice pas. Existenţa maiorului von Kleist este influenţată intens de sentimentul trădării, al neîncrederii atât în oamenii de care este înconjurat cât şi în sine. Luptele cele mai aprige ajung să se ţină nu atât pe front cât în forurile interioare. „Sentimentul onoarei şi dragostea pentru disciplină” (pg.21) descinse pe linie paternă se transformă în deziderate, marcatori importanţi ai declinului psihologic. În fond, ceea ce neagă cei trei protagonişti Kleist (tatăl, fiul şi nepotul) este înclinaţia certă a acestora către o anume sensibilitate, într-un fel sau altul, oricare dintre ei încercând să se protejeze de efectele ei distructive.”
Dragoș scrie la Chestii Livrești despre ”Casa spiritelor” de Isabel Allende: ”dacă vă doriți o carte care să vă țină cu sufletul la gură, într-un stil demn de gabriel garcía márquez, citiți acest roman. curge atât de limpede și repezit (evident, aici e și meritul traducătoarei cornelia rădulescu), că nu te poți opri din citirea ei! ca o coțăială ce nu mai vrei să se mai termine.este vorba despre familia trueba, condusă de esteban trueba, un self-made-man, isteric și futador care se însoară cu clara del valle, o ciudată parapshihopupu care mută obiecte cu gândul și presimte chestii; și care, când i se pune pata, rămâne mută la propriu. de aici pornește isabel allende saga familiei, într-o țară sud-americană barbară, apoi conservatoare, comunistă și în cele din urmă dictatorială.”
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Poezia”, de Mircea Cărtărescu (III)
–”Patrie română, țară de eroi!”, de Simona Preda
–”Albumul rusesc. Povestea unei familii aristocratice”, de Michael Ignatieff
–”Cazul Eduard Einstein”, de Laurent Seksik
–”O delicatesă”, de Muriel Barbery
–”Interogatoriu în depărtare”, de Vaclav Havel
-”Vedetele filmului de odinioară”, de D.I. Suchianu
