Ema scrie pe blogul sau despre The Uncommon Reader (Alteța Sa cititoare) – Alan Bennett: ”The Uncommon Reader (publicată și la noi cu titlul Alteța Sa cititoare) este o cărțulie extrem de simpatică, o declarație de dragoste făcută lecturii și o analiză amuzantă a acestei pasiuni care schimbă oamenii și percepția lor asupra lumii. Într-un exercițiu de imaginație plin de umor, Alan Bennett născocește o poveste despre cum septuagenara Regină a Marii Britanii este prinsă în mrejele literaturii. Nu că înainte nu ar fi citit, însă până atunci o făcuse imparțial și detașat, căci o persoană de statului ei nu își putea permite să aibă hobby-uri și preferințe.”
Nu am citit nimic (pentru moment) din Colectia Narator de la Editura Publica, dar mereu pofta a venit de la Costantin Pistea, care recenzeaza periodic pe blogul sau cartile din aceasta colectie. Saptamana trecuta a venit randul celei mai proaspete aparitii, ”Portocaliul este noul negru”, de Piper Kerman: ”Piper Kerman a fost de două ori la închisoare. O dată când au dus-o alţii, pentru că fusese implicată în traficul de droguri, şi a doua oară, când s-a apucat să scrie cartea asta. Scriind, a retrăit experienţa. Una nu foarte dură, nu cea mai cea dintre experienţele carcerale, însă suficient de şocantă în unele momente pentru a o schimba definitiv. Multe sunt interesante în povestea asta, dar parcă niciun aspect nu trece peste orientarea greşită a sistemului penitenciar din America. Poate scriind, Kerman s-a descărcat emoţional şi a reuşit să redea fidel prietenilor, familiei şi celor interesaţi trăirile sale din cele 13 luni de întemniţare (reduse de la 15, pentru bună purtare). Deşi, cum am spus, am impresia că s-a sacrificat, pentru că nu-i simplu să retrăieşti momente copleşitoare, poate la un nivel şi mai intens, doar din dorinţa a povesti.”
Pe blogul Teroristei, frumoase cuvinte despre ”Simfonia animalieră”, de Veronica D. Niculescu, apărută de curând la Casa de Pariuri Literare: ”Nu e o carte despre animale, ci despre intimitate. Trei ipostaze ale lăuntricului, întruchipate de un arici, un hârciog şi o cârtiţă. Nu neapărat „animăluţe simpatice” care se lasă uşor mângâiate şi manipulate spre distracţia bipezilor, ci nişte rozătoare retractile şi poate chiar, pentru unii, uşor repulsive. Ieşite din cotloane umbroase sau de-a binelea din beznă, unul acoperit de ţepi, altul cu reflexul de a muşca dacă e trezit din somn, altul – alta – cu gheare scormonitoare. Toţi hibernează.”
Tot despre o carte de la Casa de Pariuri Literare scrie și Andreea Toma pe blogul sau. E vorba despre ”Oameni de treabă”, de Mugur Burcescu: ”Cu un amplu bagaj filosofic și cu referințe literare bine integrate în context, romanul Oameni de treabă este unul al dramelor interioare individuale, dar și o radiografie a unei societăți bolnave- o Românie postrevoluționară cu toată mizeria sa morală, cu toate bubele scoase la lumină, sărăcită de valori reale și învăluită în pânza morbidă a întunecaților ani de comunism, de care, se pare, nu se poate debarasa atât de ușor. Avem în față o perspectivă critică bogată în argumente, de o luciditate deranjantă, răscolitoare.”
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Cântul lui Ahile”, de Madeline Miller
–”Istoria Poloniei. Terenul de joacă al lui Dumnezeu”, de Norman Davies (I)
-”Roger Federer. În căutarea perfecțiunii”, de Rene Stauffer
–”Una pe inimă, una pe dos”, de Adrian Voicu
–Interviu Aurora Liiceanu (II): ”Adolescenții nu iubesc școala pentru că este plicticoasă. Realmente plicticoasă”
