‘Reteaua literara’ reproduce o cronica semnata de Nanu Peri in ‘Jurnalul Saptamanii’ care apare la Tel Aviv la cel mai recent roman al lui Virgil Duda ‘Un cetatean al lumii’ publicat la Polirom: ‘… o carte ambițioasă, în care povestea (“the story”) este de fapt o carte în carte, prilejuită de preocuparea autorului (deghizat în narator) să pătrundă provocarea gândirii reflexive: să vezi lucrurile cum sunt, nu cum apar. Și în acest fel, să caute răspunsuri satisfăcatoare la eterna dilemă de a-şi poziționa propria judecată privind mecanismele personalitații umane. Urmărind această idee, leit-motivul cărții și moţivația sa ultimativă este satisfacerea nevoii de cunoaştere de sine, poate cel mai greu de dobândit grad de cunoaştere. “Cunoaşte-te pe tine însuți” , anticul clasic îndemn înscris pe frontispiciul Templului din Delphi, -cel cu Oracolul-, devine un obiectiv obsedant al actualei existenţe a naratorului aflat la un moment de restrişte a vieții cand apar semnele apropierii de varsta a treia, etapa bilanţurilor, cel mai important pentru el fiind reevaluarea relațiilor umane care au avut un rol semnificativ în viata sa.’
Despre acelasi roman scrie in Revista 22 Paul Cernat: ‘Romancierul septuagenar se prezintă într-o formă narativă de invidiat în recent apărutul Un cetăţean al lumii – perfect conectat, inclusiv stilistic, la pulsul actualităţii. Remarcabilă e, înainte de toate, naturaleţea cu care orchestrează regizoral o intrigă multidimensională, cosmopolită, începută prin „filmul“ unei vacanţe în Cipru şi încheiată – fals apoteotic şi voit nebulos – pe o croazieră internaţională pe Atlantic, via Boston şi Miami, puţin după atentatul terorist de la WTC. În interval – incursiuni alerte în societatea Israelului contemporan, dublate de sondaje tacticoase în biografiile principalilor protagonişti, prieteni „pe viaţă“ din copilărie: jurnalistul Anton Maurer, evreu român stabilit în Israel, dramaturgul greco-semit Raul Siriopol, pendulând misterios între Bucureşti, Atena şi America, şi arhitectul român Toma Ungureanu, stabilit în Statele Unite.’
Citirea paralela a celor doua cronici scrise de pe cele doua maluri importante ale vietii lui Virgil Duda este o lectura interesanta in sine.
In general ma refer in revistele blogosferei la spatiul internetic in limba romana. Exceptiile sunt siturile in alte limbi care fac referiri interesante la literatura sau cultura romana in general. O asemenea referire cea pe care am gasit-o in New Yorker, aparuta dupa moartea lui Vaclav Havel, si in care David Remnick propune o lista de lecturi din scriitorii rezistentei si dizidentei anti-comuniste din Europa Rasariteana. Norman Manea este inclus intr-o selecta companie, iata ce scrie Remnick despre el: ‘Norman Manea, a Romanian writer who was deported as a child to a Transnistria concentration camp by the pro-Nazi authorities, became a remarkable novelist and essayist who was finally forced into exile in 1986. (He lives in New York and teaches at Bard.) His essays, “On Clowns: The Dictator and the Artist,” and his autobiographical work, “The Hooligan’s Return,” are remarkable works, describing the Romanian regime and Manea’s struggles against it.’ Interesanta este si absenta Hertei Muller din aceasta lista.
Andrea Rasuceanu scrie in ‘Observator Cultural’ despre ‘Anul traducerilor’: ‘Nimic nu este mai reconfortant decît să vezi pe rafturile cu noutăţi ale librăriilor din România titluri recente, de cărţi importante, vehiculate în revistele literare internaţionale şi discutate de juriile unor prestigioase premii. Cărţi traduse în română aproape concomitent cu apariţia originalului, care-ţi dau acel sentiment unic că te afli în pulsul lucrurilor şi că poţi avea oricînd o imagine limpede a mersului literaturii. Dar, evident, cum nu numai ritmul formidabil al traducerilor contează, ci şi calitatea acestora, la fel de importante sînt şi iniţiativele de retraducere a unor cărţi majore, într-o limbă proaspătă, vie, care să înlesnească accesul cititorului contemporan la universul acestora, precum şi alcătuirea unor selecţii reprezentative, care să acopere golurile de traducere din opera unor mari autori.’ Care sunt romanele preferate aparute in 2011 ale recenzentei?: ‘Într-un top (personal) al traducerilor din 2011, pentru supremaţie s-ar bate doi autori pe cît de diferiţi, pe atît de importanţi – unul pentru impactul operei sale asupra literaturii secolului al XX-lea, celălalt pentru o carte atipică, rafinată, perfect dozată, declarată romanul secolului al XX-lea: John Cheever, considerat Cehovul suburbiei americane, şi Giuseppe Tomasi di Lampedusa, cu al său Ghepard supranumit de Edward Said o „Moarte a lui Ivan Ilici siciliană“. Apariţia unei integrale a prozei lui John Cheever (la Editura Polirom, în traducerea lui Ciprian Şiulea), dar şi retraducerea unui roman fundamental precum Ghepardul (Humanitas Fiction, traducere de Gabriela Lungu), publicat acum împreună cu povestea (demnă ea însăşi de un roman) a scrierii şi publicării sale, se regăsesc fără îndoială printre evenimentele editoriale esenţiale ale anului 2011. … Tot într-un top personal al preferinţelor ar urma José Donoso, cu Obscena pasăre a nopţii (Editura Leda, traducere de Dan Munteanu Colan), autor despre care Carlos Fuentes spunea, în cadrul unei conferinţe ţinute la Institutul Cervantes din Paris, în octombrie 2011, că a murit ucis de fapt de pierderea inspiraţiei scriitoriceşti, aici la cotele sale maxime. Tot Editurii Leda cititorul îi datorează traducerea primelor două volume din seria de autor „Roberto Bolaño“: Convorbiri telefonice (traducere de Dan Munteanu Colán) şi Anvers (traducere de Horia Barna).’
Pagina Face Book a lui Alecart ne trimite la un site intitulat Muzeul Virtual al Neamului Romanesc. Nu veti gasi acolo exact ceea ce ar indica numele, ci o galerie de portrete si caricaturi inspirate de personalitati ale istoriei si culturii romanesti realizate de artisti din toata lumea. Personalitatea momentului pare a fi I.L.Caragiale de la a carui moarte se implineste in acest an un secol. Sunt convins ca si Conu’ Iancu ar fi zambit ca raspuns la idee si la unele dintre caricaturile care il reprezinta.
In ‘Chestii livresti’ citim despre o re-lectura a romanului clasic al lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa ‘Ghepardul’: ‘romanul poate părea pe alocuri greoi, cu toată frumuseţea limbajului. poate părea împovărat de o anumită vetusteţe a vremurilor descrise (deşi sunt descrise cu ochii unui contemporan), poate părea prea profund – prin teme tari ca Dumnezeu, dragoste, moarte, istorie. poate părea tern – până la urmă, prinţul nu face nimic, nu acţionează (el însuşi calculează că de fapt, n-a „trăit” decât vreo 3 ani din 70, şi aceştia trei încap pe o singură pagină). … însă e în mod sigur un testament pe care un martor al unui neam omenesc – aristocratismul – ni-l pune dinante, nu cu bocete şi nostalgie, ci cu înţelegere şi ironie. în faţa căruia ar trebui să ne înclinăm. ‘
‘Proliteratura’ a sarbatorit doi ani de existenta si activitate cu un concurs de poezie ale carui rezultate au fost anuntate saptamana trecuta. Locul intai a fost castigat de colindul ‘Dealul Morii’ semnat de Ioan Toma Ionescu, a carui pagina personala o puteti gasi la http://cititordeproza.ning.com/profile/IonTomaIonescu.
(Dan)
Din nou cele mai bune oferte de Filme, Muzica, Carti si Jucarii, ne anunta “e-mag” , cu reduceri substantiale. Printre oferte – “toata discografia Joe Cocker”, “discografia Herbert von Karajan”, Billy Joel, Santana, Bob Marley si multe cartipe care nu trebuie sa le ratezi!
Continuam periplul pe Strada Franceza impreuna cu “Istorioare bucurestene” si ghidul nostru dna. Silvia Colfescu, episodul 5, pentru ca – nu-i asa? calatoria must go on! Si noi avem ce invata!
Saptamana ce tocmai a trecut, pe blogul lui Dan-Liviu Boeriu a aparut articolul „Citeste si-nghite”, care vorbeste despre cartea “Corectitudine si greseala” a Valeriei Guţu Romalo, „care se ocupă cu îndreptarea erorilor de limbă”. In incheierea semnalizarii aparitiei acestei carti, ni se spune cu umor: „Ar mai fi muuulte, dar nu mai bine cumpăraţi voi cartea şi o “lecturaţi”? )
Istoria se scrie (si se fotografiaza) langa noi – intr-un articol postat de Raiden pe Rezistenta Urbana. Nu lipseste „Noua Dreapta”, nici „Caruta cu Paiate”, nici „Sicriul Vesel”…o lume tare pestrita 🙂
„O carte frumoasă pe care o recomand tuturor iubitorilor de literatura niponă, iubitorilor de animale și evident, celor ce vor să se delecteze cateva ore cu o carte puțin spus diferită” spune Costea Elena pe blogul Nemira Books, despre “O pisica, un barbat si doua femei” de Junichiro Tanizaki.
Despre “Baiuteii” lui Filip si Matei Florian, scrie Alexandra Gaujan pe Bookblog, incepand a spune ca “În romanul la patru mâini nu am crezut niciodată. Îmi imaginasem difuz că o asemenea ispravă presupune ca fiecare dintre cei doi autori să scrie o bucată de vreme, apoi, în pană de inspiraţie, să-i paseze textul produs celuilalt, care să sugereze modificări şi să continue povestea, sub ameninţarea propriei pene de inspiraţie şi tot aşa, până la numărul dorit de pagini sau până la secătuirea definitivă a ideilor, când, după mai multe serii de revizuiri, produsul va fi lansat sub două nume, fără să se ştie vreodată cine ce a scris şi fără ca vreunul dintre autori să-şi fi dus la capăt viziunea (dezvoltându-şi, în schimb, abilităţile de negociere – ca să privim optimist situaţia)” si continuand cu “Ei bine, Băiuţeii mi-a demontat ideea după câteva pagini” Cititi recenzia si pasul urmator va fi sa cititi aceasta carte!
(Delia)
Contributori: Dan, Delia
