“Primul împărat al Chinei”, de Jonathan Clements
Editura ALL, Bucureşti, 2011
Traducere şi note de Lena Călinoiu
Puteţi cumpăra cartea acum, de pe site-ul Editurii ALL.
Moto: „Caracterul este determinat şi modelat de experienţă, nu moştenit din naştere” (Li Si)
Dacă privim cartea „Primul împărat al Chinei” drept o carte propriu-zis de istorie, am greşi cu siguranţă categorisirea acesteia. Deşi abundă de amănunte ale primului împărat al Chinei, cu privire la modalitatea de ajungere la supremaţia absolută, dar şi cu privire la principalele caracteristici ale stilului de conducere şi de impunere în faţa unor supuşi atât de diferiţi, este o carte care se citeşte cu uşurinţă, ca o povestire. Nişte personaje de poveste, apropierea de miturile primordiale ale Chinei, dar şi de personajele care acum ni se par mitologice, dar care au existat aievea (unul dintre ei este Confucius) ne determină să ne facă să gândim că ne aflăm în faţa unui basm ancorat în realitate, reconstruit pe baza unor documente regăsite peste ani, dar şi pe baza descoperirilor arheologice ale Armatei de teracotă, din secolul al XX-lea.
Am fost mereu impresionat de istoria Chinei, cea de pe vremea dinastiilor şi a felului în care şi-au construit imperiul, cum l-au pierdut la începutul secolului trecut şi cum au reuşit să ridice construcţii monumentale (cum ar fi Marele zid chinezesc, început de pe vremea Primului împărat) sau şi-au impus multe invenţii în lumea întreagă, de-a lungul timpului. De aceea, cartea publicată de Editura All mi s-a mulat perfect pe preferinţe, aducându-mi cu această ocazie aminte de nişte notiţe pierdute pe o agendă, despre subiectele largi pe care doream să le ating în lecturile mele viitoare, unul dintre acestea fiind chiar istoria Chinei.
Despre Ying Zheng, cu siguranţă cei mai mulţi dintre noi nu ştim niciun amănunt sau prea puţine. El a fost cel care a reuşit, în secolul al III-lea î.Hr., să cucerească statele vecine şi să înglobeze în statul Qin (iată de unde vine denumirea actualei China!) toate teritoriile din jur, pentru a constitui primul imperiu, cel care se dorea a rămâne în această formă „zece mii de generaţii”. Istoria noii sale denumiri este extrem de interesantă: „În mod cert, Ying Zheng nu mai era rege în vechiul sens al cuvântului, dar nici nu putea lua titlurile foştilor conducători Zhou, de vreme ce îi depăşise în realizări. După dezbateri îndelungate, sfetnicii lui Ying Zheng au hotărât să combine mai mulţi termeni antici pentru cele mai înalte funcţii, inclusiv huang, vechiul nume pentru conducătorii lumii şi di, un cuvânt arhaic pentru fiinţa supremă a unei dinastii dispărute. Termenul final de huangdi înseamnă până în zilele noastre împărat în limba chineză.”
Din acest moment, noul conducător a hotărât să nu i se mai spună pe numele de familie, să nu mai fie intitulat rege sau conducător. Lucrul s-a perpetuat peste generaţii, chiar dacă adevărata lui domnie a ţinut puţin mai mult decât un deceniu. De aici înainte deci, el va fi cunoscut pur şi simplu ca Primul împărat al dinastiei Qin – Qin Shi Huangdi. La moartea lui, succesorul se va numi simplu al Doilea împărat, succesorul acestuia al Treilea şi aşa mai departe, pentru totdeauna (chiar dacă nu s-a dovedit că dinastia Qin va ţine „zece mii de generaţii”.
Pe lângă povestea propriu-zisă a accederii la tron, a cuceririlor întreprinse atunci când Ying Zheng era doar un mic rege al unei ţări prea mici, ţara Qin, dar şi călătoriile interesante întreprinse în noul imperiu, pe unde a lăsat urme ale sale, a dorit să găsească nemurirea, dar a şi conceput şi urmărit cu atenţie construirea Marelui Zid, deosebit de interensante ni s-au părut şi aspectele mai puţin cunoscute ale Chinei antice, care nu se regăsesc decât cu mare greutate şi în alte părţi ale lumii.
În primul rând, ni se relevă faptul că dinastia Qin a fost primul sistem meritocratic din China, sistem politic bazat pe merit, pe aptitudinile individuale, nu pe relaţiile succesorale tipice aristocraţiei europene. Chiar dacă statul a fost profund legist (o doctrină care merită studiată mai atenţie şi discutată şi în paralel cu dinastiile ce au urmat), iar conducătorii din umbră au avut mereu o opoziţie puternică şi făţişă faţă de ideile confucianiste, înlocuirea nobilimii ereditare cu nobilimea calităţii este un concept introdus de Confucius, care i-a lăudat pe regii care şi-au lăsat ţara pe mâna unor oameni calificaţi s-o conducă şi nu au lăsat moştenire pe linie succesorală.
În al doilea rând, ni se relevă că exista o tradiţie în acea perioadă (şi în cea anterioară dinastiei Qin) cu privire la schimburile de ostatici în rândul prinţilor şi moştenitorilor din ţările vecine, aşa-numiţii „ostatici-zălog”. În câteva rânduri, ni se explică semnificaţia acestor schimburi: „Poate părea curios că moştenitorul tronului din Yan a fost ţinut ostatic de două ţări potenţial inamice, schimburi de felul acesta fiind însă în acea vreme un lucru obişnuit. Aceste situaţii se asemănau, în principiu, cu schimburile „adoptive” ale caselor regale europene în epoca medievală. Prin educarea laolaltă în străinătate a unor membri de familie se stabileau legături de armonie cu alte puteri străine.”
În final, cartea conţine interesante tabele genealogice, precum şi două anexe cu privire la transcrierea în limbaj modern a numelor şi titlurilor antice şi, ceea ce este poate important şi pentru cititorii site-ului nostru, ecranizările moderne ale epopeii Primului împărat: „O lucrare istorică nu este cel mai nimerit loc pentru a recurge la dovezi din mass media de astăzi, dar merită menţionat faptul că aceasta a realizat cea mai grandioasă şi corectă evocare a vieţii şi vremurilor Primului împărat disponibilă în secolul douăzeci şi unu, iar cititorul ar putea găsi că deplasarea în sala de cinema este la fel de utilă ca o vizită la muzeu.”
Sunt astfel menţionate serialul de televiziune The Qin Emperor (1984), filmele The Emperor Shadow (Qin Song, 1996), The Emperor and the Assassin (Jing Ke ci Qin Wang, 1999), Hero (Ying Xiong, 2002) şi un alt serial de televiziune First Emperor (Qin Shi Huang, 2001). Caracteristica multora dintre acestea este coborârea tradiţiilor pe un plan mult mai laic, prin implicarea intrigii amoroase, care a lipsit din istorisirile ajunge până la noi. Astfel, serialul First Emperor, care a rulat timp de opt luni în peste treizeci de episoade, construieşte episoade întregi pe baza unor simple propoziţii luate din Însemnările istoricului şi speculează în mod frenetic pe tema maşinaţiilor pentru alegerea soţiei principale a lui Ying Zheng. La fel ca şi filmele precedente, serialul relevă cea mai notabilă absenţă din biografia prezentată de Istoric anume, viaţa amoroasă a Primului împărat care a reuşit, într-un fel sau altul, să producă douăzeci de copii fără să se facă mai mult de câte o referire sumară la soţia sau concubinele sale.
2 comments