„Prima iubire. Apele primăverii”, de I.S. Turgheniev
Editura Corint, Colecția Clasicii literaturii universale, Bucureşti, 2015
Traducere din limba rusă și note de Cornelia Topală, prefață de Camelia Dinu
I.S. Turgheniev este considerat unul dintre cei trei mari romancieri clasici ruși, alături de Tolstoi și Dostoievsky. Asta chiar dacă, după cum am citit undeva mai demult, relațiile dintre el și ceilalți doi au fost mai mereu dificile și, pentru o perioadă de 17 ani, Turgheniev și Tolstoi au refuzat să-și vorbească. Cel pe care l-am citit zilele trecute a fost un bărbat timid, dedicat studiilor (a mers la universitate la Moscova, la Petersburg, apoi la Berlin). După acestea, s-a întors în Rusia, la insistențele mamei sale, pentru a deveni pentru o perioadă funcționar al statului.
După primul succes cu ”Povestirile unui vânător”, s-a dedicat carierei literare și a scris mai multe romane, povestiri și piese de teatru, ajungând, așa cum spuneam mai sus, un clasic. Cele două romane reunite în această ediție de la Editura Corint au apărut inițial în 1860, respectiv în 1873, și se concentrează pe unul dintre motivele des apărute în opera lui Turgheniev, respectiv propria dezamăgire din dragoste, provenită din lunga relație pe care a avut-o cu cântăreața franceză de operă Pauline Garcia-Viardot, căsătorită cu altcineva, de care el a fost îndrăgostit nebunește.
Ambele romane tratează problema primei iubiri, a dragostei la prima vedere, tumultoasă, radioasă, inconștientă și, mai mereu, vremelnică. Cei cuprinși de ea gândesc rareori și se înflăcărează. Iar în acele timpuri (ne aflăm undeva la jumătatea secolului al XIX-lea), simpla ținere de mână era aproape interzisă și ducea ori la duel, ori la logodnă și căsnicie. În ”Prima iubire”, Vladimir își aduce aminte de iubirea adolescentină, de la șaisprezece ani, pentru prințesa Zinaida, de 21 de ani, dintr-o familie aflată în pragul ruinei. Desigur, frumusețea ei se află în primul plan și toate planurile tânărului sunt zădărnicite de mulții pretendenți ai ei, care o însoțesc la fiecare pas, vin în vizită și încearcă să o cucerească. Majoritatea sunt bărbați la vârsta a doua, burlaci, divorțați sau văduvi, cei care au trecut printr-o oarecare experiență de viață și nu au nimic de pierdut. În schimb, Vladimir este la prima dragoste, cea care îi umple sufletul și îl face să nu mai vadă nimic în jur în afară de Ea, centrul noului său univers:
”În odaia în care am intrat, mobila era ceva mai bună și aranjată cu mai mult gust. De altfel nici nu eram în stare să observ aproape nimic în clipa aceea; mă mișcam ca în vis și simțeam în toată ființa mea o fericire atât de intensă, încât parcă mă prostisem.” (pag. 24)
Dacă în ”Prima iubire” femeia conduce ostilitățile și îl joacă pe degete pe sărmanul tinerel, în ”Apele primăverii”, bărbatul este cel care o cucerește pe Ea, tot el decide cum va continua iubirea. Sanin este un rus ce călătorește prin Europa (ce similar pare el cu autorul cărții) și ajunge, la întoarcerea spre casă la Frankfurt, nimerind absolut din întâmplare într-o cofetărie italiană. Gemma, frumoasa familiei, îi iese în întâmpinare și, după evenimente tulburătoare (printre care și un duel, cel care de altfel a adus un plus de savoare romanului), cei doi se îndrăgostesc, se logodesc și plănuiesc să se căsătorească. Nu este așa de simplu însă, pentru că rigorile epocii trebuie respectate și el trebuie să vină în căsnicie cu un oarecare aport de bani, care nu pot fi găsiți decât după vânzarea unei moșii către o bogată și fermecătoare femeie de afaceri din Rusia. Și Sanin este la fel de îndrăgostit, până peste cap, precum era Vladimir în primul roman:
”Adormi abia spre dimineață. Nici nu era de mirare că se întâmplase așa. Izbit de pala aceea fulgerătoare de furtună de vară, Sanin realizase la fel de fulgerător (nu că Gemma era o frumusețe, nu că-i făcea plăcere s-o privească – lucrul ăsta îi era deja cunoscut) că era foarte probabil să se fi îndrăgostit de ea. Dragostea se abătuse asupra sa într-o clipă, ca și vijelia din ajun. Și-n situația aceasta pe el îl aștepta un duel absurd! Începură să-l frământe presimțiri amare. Pofftim, să luăm în calcul ipoteza că n-o să fie omorât…. Dar la ce va duce iubirea pentru această fată, pentru logodnica altcuiva? Să presupunem chiar că acest ”altcineva” nu reprezintă o primejdie, că Gemma o să-l îndrăgească pe el, pe Sanin, dacă nu cumva lucrul acesta s-a și întâmplat… Ce-ar putea ieși din situația asta? Cum ce? Când e vorba de o asemenea frumusețe…” (pag. 147)
Amândouă romanele sunt o pledoarie pentru dragoste, deși nuanța se simte în cazul fiecăruia: este nevoie de o iubire conștientă și rațională pentru a reuși, pentru a dăinui, înflăcărarea inițială este adeseori inevitabilă, dar este în același timp inutilă, pentru că totul se poate schimba în orice moment, mai ales dacă dragostea nu este împărtășită. Tocmai prin această pledoarie, cele două nu sunt neapărat din categoria așa-ziselor ”de dragoste”, ci depășesc acest palier și se situează în rândul romanelor psihologice, studiindu-se cu precădere simțirile și dramatismul sufletului bărbătesc sufocat de prea multă iubire. Iar Turgheniev este un maestru în a zugrăvi sentimentele de dragoste:
”Sanin și Gemma se îndrăgostiseră pentru prima oară și toate minunile iubirii se înfăptuiau în sufletele lor. Prima dragoste se aseamănă unei revoluții: ordinea monotonă și corectă care caracterizează viața este spartă și distrusă într-o singură clipă, tinerețea se urcă pe baricade fluturându-și steagul strălucitor și adresează întregii omeniri salutul ei înflăcărat, fără să se gândească dacă în viitor o așteaptă moartea sau o nouă viață.” (pag. 180)
Așadar, ne aflăm în fața unei descrieri frumoase a personalității umane tinere, însoțită de un dramatism destul de dur în cazul ambelor romane. Dar, nu pot spune altceva decât că este foarte bine, este foarte sănătos pentru un cititor să se întoarcă la marii clasici și această recomandare nu este decât o invitație directă la o astfel de lectură, nu depinde decât de voi să citiți cărți adevărate, iar Turgheniev este o alegere optimă.
P.S. Nu citiți Prefața, cel puțin înaintea lecturii cărții, dezvăluie prea multe amănunte și strică toată surpriza, tot farmecul!
