„Povestea lupului hoinar”, de Rosanne Parry
Editura Paralela 45, Pitești, 2019
Traducător: Adriana Ciorbaru
Se spune că nu ajungi cu adevărat să înțelegi bine un copil până nu devii mamă. Adevărul e că și după ce devii mamă lucrurile rămân încă incerte. Fiecare nevoie a celui mic poate deveni un adevărat motiv de panică și de isterie, iar părinții trebuie să facă tot ce le stă în putere pentru a gestiona cât mai bine situațiile apărute. În aceste momente, chiar și un adult se poate simți vulnerabil. Pentru clipele când te simți singur, respins, frustrat sau iritat apelează la cărțile de copii. Acestea au o energie care înaripează, care te pun pe făgașul liniștii spirituale de care ai atâta nevoie.
Într-un astfel de moment, am dat peste cartea „Povestea lupului hoinar” de Rosanne Parry, tradusă la editura Paralela 45, în 2019. Cartea, pe care însă nu aș include-o în categoria celor destinate pentru copii (voi motiva ulterior această afirmație), spune istoria lupului Iute, cel care ajunge să traverseze mii de kilometri în căutarea fericirii, după ce o haită rivală îi atacă întreaga familie.
Iute este aidoma lui Colț Alb din povestea lui Jack London, doar că nu are pe nimeni cine să îl apere și să îl inițieze în lecțiile de supraviețuire pe care le cere existența în sălbăticie. Acesta se ciocnește de diferite pericole, face alianță cu un corb și își deplânge rănile morale provocate de pierderea haitei sale. Narațiunea sa francă, sinceră te atinge până la cele mai sensibile corzi. Și iată aici vreau să motivez de ce nu cred că asta e o carte pentru copii, în deplinătatea sensului său.
În primul rând, există unele scene traumatizante, cum ar fi de exemplu uciderea unui iepure pe care îl sfarmă în două cu doar o mușcătură sau felul cum își linge o rană pe care se formează crusta, doar pentru a se înfrupta din propriul sânge ca să-și potolească setea.
În al doilea rând, figura umană e redată ca un rău absolut și, pe bună dreptate, deoarece oamenii sunt un pericol pentru Mama Natură. Chiar și explicația pe care Iute o primește de la propria mamă că „omul e cel mai imprevizibil dușman” se relevă în cursul întâmplărilor cu care acesta are de a face.
„Povestea lupului hoinar” e o istorie despre maturizare forțată, despre părăsirea copilăriei în cel mai dur mod, despre regăsirea propriului drum și despre întemeierea propriei familii. Aș merge până la a afirma că e o carte extrem de tristă în care poate că s-ar regăsi oamenii care au suferit pierderi importante și ale căror dureri au rămas nerostite.
Rosanne Parry își fundamentează cartea pe istoria reală a unui lup urmărit prin sistem digital, despre care oamenii de știință spun că a călători pe mii de kilometri pentru a-și întemeia propria haită. Acest detaliu științific, dar și alte curiozități despre lupi și mediul lor de trai dau cărții un final enciclopedic, interesant pentru cei mici și cei mari.
Puteți cumpăra cartea: Editura Paralela 45.
(Sursă fotografii: EdituraParalela45.ro, notapipepublishing)
