”Povestea lui Jun Do”, de Adam Johnson
Editura Polirom, Colecția Biblioteca Polirom. Actual, Iași, 2013
Traducere din limba engleza si note de Mihaela Negrila
Cartea lui Adam Johnson[1] reprezinta o radiografie destul de complexa, se vede ca autorul s-a documentat cu minutiozitate, a unei societati paranoice: cea nord-coreeana. Greu de spus si daca este vorba despre o societate (Totalitatea oamenilor care trăiesc laolaltă, fiind legați între ei prin anumite raporturi economice. Ansamblu unitar, sistem organizat de relații între oameni istoricește determinate, bazate pe relații economice și de schimb). In mod sigur nu este vorba despre o societate normala, predictibila, cu reguli clare. Cum spuneam si cu alta ocazie, sistemul comunist nord-coreeana a dus probabil pe cele mai inalte culmi paranoia stalinista. (Paranoia este un proces de gândire puternic afectat de anxietate sau frică, de multe ori până la iraționalitate și delir, decurgând fără halucinații și schimbări accentuate de personalitate. Gândirea paranoică este caracterizată de obicei de neîncredere sau suspiciune față de ceilalți. Paranoia este denumirea dată unei stări de orgoliu exagerate, de gândire greșită, de interpretări false, fiind o boală psihiatrică încadrată în clasa psihozelor. Istoric, această caracterizare a fost folosită pentru a descrie orice formă de delir. Termenul provine din limba greaca para=în afară; iar „nous„= minte)[2]
Una din caracteristicele acestei lumi este tocmai impsosibilitatea oamenilor de a-si prezice rezonabil viitorul, acesta fiind supus toanelor politice, dar si caracterului unui singur stapanitor atotputernic. In cazul nostru este vorba despre Kim Iong-il, unul din fiii lui Kim Ir Sen, care a stapanit absolutist peste R.P.D. Coreeana din 1994 pana in 2011, mult mai putin fata de tatal sau, fondatorul dinastiei, Kim Ir Sen (1950-1994), cel care a fost de altfel si o sursa de inspiratie pentru Nicolae Ceausescu. Adam Johnson foloseste si povestea eroului sau, initial numit Jun Do, dar in a doua jumatate a romanului transformat in comandantul mitic, legendar, Ga, pentru a arata natura regimului perosonal: daca liderul suprem o dorea, oamenii se transformau, puteau fi acceptati sa traiasca o alta viata, parasutati direct in viata unui alt om care se poate evapora intr-o secunda in sistemul concentrationar nord-coreean. Un scenariu SF, desigur, dar aceasta subliaza natura pseudo-divina a regimului nord-coreean in care liderul superm joaca rolul unui demiurg. „Dr. Song spusese ca in Coreea de Nord ceea ce conta nu era omul ci povestea lui.” Iar cele care scriau povestile erau organele de represiune care au dezvoltat metode dintre cele mai sofisticate pentru a evita evenimente neplacute. „Majoritatea oamenilor din Coreea de Nord muncesc in perechi, asa incat exista intotdeauna un coleg de munca gata sa ofere dovezi sau sa-si denunte partenerul.”
Johnston creaza si un personaj care face parte din randul organelor de de securitate, un bun prilej pentru a dezvolta motivul represiunii, unul esential pentru orice regim comunist: „Daca exista un bun de care nu ducem lipsa in Coreea de Nord, acela este vesnicia. L-am conectat pe profesor la autopilot si el paru foarte surprins cand incepu durerea. Expresia de pe fata lui transmitea disperarea de a determina ce anume voiam de la el si cum putea sa ne ofere, dar biografia era incheiata, asa ca nu mai erau intrebari.” „Recoltarea de organe este modul in care majoritatea subiectilor nostri isi gasesc sfarstul”. Vocea autorului se insereaza subtil in vocea oficiala care se aude in fiecare difuzor montat in fiecare apartament nord-coreean: „Ziua de maine este o preocupare a statului, cetateni. Ziua de maine este treaba conducatorilor vostri, iar voi trebuie sa lasati in mainile lor ceea ce trebuie sa vina. Asa ca se incalcase o alta regula a calitatii de bun cetatean: Abtine-te de la Viitor.” Sistemul totalitar are ambitia suprema de a controla totul (atat geografia, cat si umanitatea, care are ghinionul sa-i fie supusa experimentului de inginerie sociala) si chiar daca aceasta pare o absurditate logica, el se incapataneaza sa incerce, lasand impresia ca acesta este scopul existentei sale: „Oficial, guvernul nu lua nici o pozitie cu privire la ce se petrecea in timp ce dormeau cetatenii sai, dar oare in vis nu se poate descoperi ceva despre cel care viseaza? Si cum ramane cu visul prelungit, cu ochii deschisi, pe care-l permiteam subiectilor nostri cand ii conectam la autopilot?”
Spre deosebire de regimul stalinist care a reprimat zeci de milioane de oameni, intr-o forma sau alta (asasinari directe, deportari in asezari speciale, condamnari la munca fortata in Gulag sau doar stramutari in zone mai putin populate- conform Annei Applebaum ar fi vorba despre aproximativ 25 de milioane de oameni numai din URSS) care nu a reusit totusi sa impuna un control total al mintii, in statele comuniste asiatice precum RP Chineza, RPD Coreeana, Cambodgia sau Vietnam s-a pus si se pune foarte mult accentual pe reeducare, pe controlul total si al sinelui, performanta pe care regimul stalinist, totusi impunandu-se asupra unor popoare de extractie europeana nu o reusise. “La Inchisoarea 33 renuntai, putin cate putin, la tot, incepand cu viitorul tau si cu tot ce ar fi putut sa fie. Apoi urma trecutul tau si, brusc, era de neconceput ca ai pus vreodata capul pe o perna, ca ai folosit candva lingura sau toaleta, ca gura ta a cunoscut vreodata arome si ca ochii tai au vazut si alte culori in afara de gri, maro si de nuanta de negru pe care-o capata sangele. Inainte de a renunta la tine insuti, renuntai la toti ceilalti, la fiecare persoana pe care o cunoscusesi vreodata. Cu toti deveneau idei, apoi notiuni si pe urma impresii, dupa care erau la fel de fantomatici precum proiectiile facute pe zidul infirmeriei inchisorii.”
“Povestea lui Jun Do” este povestea unei distopii sangeroase, unde delictul de opinie este greu de imaginat, o ofensa la adresa Conducatorului si intregului esafodaj si este reprimata fara multe fasoane. Detinerea armei nucleare de catre acest stat ultra-militarizat nu este de natura sa ofere o perspectiva rezonabila de inlaturare a sa si unire cu Sudul, una dintre puterile economice mondiale care, asemeni fostei Germanii Federale, si-ar putea permite reunificarea. „Cum poate functiona o societate fara un conducator parintesc? Cum poate sti o cetateana ce este cel mai bine fara o mana binevoitoare care s-o calauzeasca?” Nu putem decat spera ca in viitor va aparea in cadrul dinstiei un Gorbaciov rezonabil, care sa accepte pierderea puterii de dragul sclavilor sai. A poporului coreean din Nord.
Puteți cumpăra cartea: Editura Polirom/Libris.ro/Elefant.ro/E-book.
[1] Povestea lui Jun Do, Editura Polirom, Iasi, 2013, traducere din limba engleza de Mihaela Negrila.
