„Creierul se transformă. Experienţele neuroplasticităţii”, de Norman Doidge
Editura Paralela 45, Pitești, 2021
Traducere: Liviu Mateescu
Norman Doidge este doctor în medicină, psihiatru, membru al facultății atât la Universitatea din Toronto, cât și la Universitatea Columbia din New York. De asemenea, el este unul dintre adepții unei noi științe: neuroplasticitatea. Creierul uman – considerat timp de secole un organ fix și neregenerabil și care, dacă este rănit sau bolnav, este supus doar unei recuperări limitate – este de fapt capabil de o autoreparare și de o vindecare mult mai semnificativă. O mare parte din vindecare – pentru afecțiuni care variază de la boala Parkinson, la autism, la accident vascular cerebral, la traumatisme craniene – poate fi stimulată prin obiceiuri conștiente de gândire și acțiune, învățând creierul să se „reconecteze singur”. Activitatea mentală nu este doar produsul creierului, ci și modelatorul acestuia.”
Plasticitatea este calitatea care permite creierului să-și schimbe organizarea ca urmare a procesului de învăţare şi a experienţelor pe care le avem. astfel putem modifica modul în care ne raportăm la viața cotidiană, în primă instanță prin simpla lor conştientizare a evenimentelor la care participăm. Antrenamentul mental și autodisciplina, meditaţia şi expunerea sistematică la experienţe noi sunt cele care facilitează schimbarea pozitivă și recuperarea.
”Ideea că, prin gândire și prin diverse activități, creierul își poate schimba structura și funcționarea este, după părerea mea, cea mai importantă ajustare a concepției noastre despre creier, după ce am realizat primele schițe ale anatomiei lui de bază și după ce am explicat funcționarea elementului său de temelie, neuronul.
Revoluția neuroplastic are, printre alte, implicații asupra înțelegerii modului în care iubirea, sexul, suferința, relațiile, învățarea, dependențele, cultura, tehnologia și psihoterapiile ne modifică creierul.
Creierul uman s-a subapreciat chiar el pe sine, dar neuroplasticitatea nu înseamnă automat vești bune: ea ne face creierele nu doar mai adaptabile, ci și mai vulnerabile la influențe exterioare. Neuroplasticitatea are puterea de a conduce atât la comportamente flexibile, cât și la comportamente rigide, un fenomen pe care l-am numit paradox plastic.” (pp. 13-14)
Experienţele noi sunt un pas absolut necesar pentru a ne elibera de obiceiurile negative, iar introspecţia joacă un rol crucial în lobul frontal ca parte a procesului schimbării. Norman Doidge pornește de în căutarea unor tratamente și recuperări care fie derivă din această schimbare de gândire, fie o susțin. Cele unsprezece capitole ale volumului ”Creierul se transformă” – experiențele neuroplasticității analizează diferite cazuri în care persoane care sufereau din cauza unor leziuni reușesc să-și echilibreze circuitele creierului astfel încât să-și combată durerile, mai ales în cazuri în care niciun analgezic nu ar fi putut ajuta, dar prezintă și dialoguri cu oameni de știință, medici, psihoterapeuți care studiază fenomenul neuroplasticității. O femeie care cade tot timpul, salvată de omul care a descoperit plasticitatea simțurilor; un om de știință care a modificat creierele pentru a mări viteza de gândire și a mărit puterea de memorare; implicațiile neuroplasticității asupra sexualității și iubirii; psihanaliza ca terapie neuroplastică; durerea și partea întunecată a plasticității; exerciții pentru prezervarea creierelor; modificarea culturală a creierului sunt câteva dintre temele și poveștile analizate minuțios de autor.
”Toate modulele creierului nostru sunt plastice într-o anumită măsură și pot să se combine și să se diferențieze în cursul vieții noastre individuale pentru îndeplinirea unui număr de sarcini. Pentru adaptarea la lumea modernă, care ne expune unor lucruri cu care strămoșii noștri vânători-culegători nu s-au confruntat, este nevoie de o schimbare la nivel de modul. Un studiu fMRI arată că recunoaștem mașinile și camioanele cu același modul al creierului cu care recunoaștem fețele. Este clar că, creierul unui vânător-culegător nu a evoluat ca să poată recunoaște mașini și camioane. Cel mai probabil, modulul de recunoaștere a fețelor a fost cel mai potrivit, competitiv vorbind, pentru prelucrarea acelor forme, astfel încât creierul plastic, cu puțin antrenament și câteva modificări structurale, a putut recunoaște și identifica mașina.” (pg. 271)
Una dintre ideile extrem de interesante propuse de Norman Doidge este aceea a stimulării circuitelor „nefolosite” ale creierului și transformarea lor în funcții adecvate pentru alte scopuri. Analizele unor terapii inovatoare pentru pacienții cu accident vascular cerebral și scleroză multiplă, precum și pentru copiii cu tulburări de învățare, deficit de atenție și chiar autism evidențiază efectul pozitiv al acestor practici care folosesc tehnici de stimulare a plasticității înnăscute a creierului. Uneori, s-a dovedit că aceasta implică o sursă de energie, lasere de intensitate scăzută, lumină sau căldură, care pare să ajute la stimularea conexiunilor neuronale.
”Michael Merzenich este personalitatea din spatele a nenumărate inovații neuroplastice și invenții practice. Dintre toți neuroplasticienii cu o solidă carte de vizită științifică, Merzenich a emis cele mai ambițioase afirmații legat de acest domeniu: a declarat că exercițiile cerebrale ar putea fi la fel de utile ca medicamentația pentru tratarea unor boli grave, precum schizofrenia; a spus că plasticitatea ne însoțește din leagăn și până în mormânt; și că îmbunătățirile radicale ale funcției cognitive – modul în care învățăm, gândim, percepem și ne amintim – sunt posibile chiar și la bătrâni.” (pg. 55)
Totuși, știința neuroplasticității necesită însă multe studii, și chiar dacă unele metode funcționează pentru unii dintre pacienți, cu siguranță nu se pot aplica pentru toți. Hărțile cerebrale sunt dinamice. Potențialul acestei practici medicale este extrem de vast, iar combinația dintre implicarea activă a pacientului în propria îngrijire: minte, creier și corp și o profesie medicală care se concentrează nu doar pe deficitele pacientului, ci caută și zone sănătoase ale creierului care ar putea ajuta la recuperare, ar putea revoluționa tot ce se știa până în acest moment legat de creier și funcționalitatea sa. Și implicațiile legate de problemele dependentilor sunt uimitoare. Este vorba însă de procese care necesită timp. Pentru a începe lucruri sau relații noi fără vechiul bagaj, trebuie să-și recalibreze milioane de conexiuni nervoase din creier.
”Dat fiind faptul că plasticitatea e competitivă, atunci când o persoană creează o rețea neuronală, aceasta devine eficientă, se autosusține și, de obicei, e greu de dezvățat. Merzenich căuta o ”radieră” care să-l ajute să accelereze schimbarea și să dezvețe obiceiurile rele.
Învățul și dezvățul posedă chimii diferite. Atunci când învățăm ceva, neuronii se declanșează și se cablează împreună, iar la nivel neuronal e petrece un proces chimic numit ”potențiere pe termen lung” sau LTP, care întărește conexiurnile între neuroni. Atunci când un creier își dezvață asociațiile și deconectează neuronii are loc alt proces chimic, numit LTD, ”depresiune pe termen lung”. (pg. 117)
Norman Doidge mărturisea că după ani în care doctrina creierului neschimbător era majoritară, se lovește de multe bariere atunci când discută despre noile schimbări pe care le propun teoriile sale. După ce inițial a studiat filosofia minții, ulterior s-a îndreptat spre medicină tocmai pentru că prima a deschis mai multe întrebări decât a închis. Când a început să studieze descrierea corpului și a creierului ca fiind doar sisteme complexe cu părți fixe, a considerat că și aici există probleme de înțelegere. A aprofundat studiile pentru a încerca să înțeleagă la un alt nivel creierul uman, iar faptul că avea un background filosofic a oferit o perspectivă nouă. Deși nu s-a ajuns la o definiție comună pentru minte, este clar că afirmația conform căreia „mintea este doar ceea ce face creierul” este o una care are sens doar în perioada pre-neuroplastică. Acum există dovezi că mintea schimbă și creierul și este necesar să reformulăm toate ipotezele în această nouă paradigmă.
Puteți cumpăra cartea: Editura Paralela 45.
(Sursă fotografii: edituraparalela45.ro, ro.pinterest.com)
