„In umbra lui Kissinger. Mostenirea celui mai controversat om de stat al Americii”, de Greg Grandin
Editura Litera, Colectia Kronika, Bucuresti, 2016
Traducere din engleză de Anca Simitopol
Henry Kissinger este o personalitate uriasa a geopoliticii si, in mod inevitabil, are multi adepti ferventi, dar si multi critici neobositi. Intrucat rolul jucat de el in istoria postbelica a lumii a fost unul major, Kissinger nici nu avea cum sa nu fie controversat. Daca unii il socotesc un geniu al politicii externe, altii il considera un adevarat criminal de razboi, cu trimitere la implicarea sa in operațiunile din Vietnam, Cambodgia, Laos, Angola sau Chile. De asemenea, sunt europeni care au vazut in el chintesenta americanului (desi a copilarit in Germania), in timp ce unii americani l-au perceput ca avand o viziune asupra lumii pe care cineva nascut in America n-o putea avea.
Cartea scrisa de Greg Grandin, profesor de istorie la Universitatea din New York, ofera un portret subtil, nuantat si bine documentat al celebrului om de stat, chiar daca anumite interpretari – precum asertiunea autorului la ideea ca Uniunea Sovietica se afla in anii ‘60 in pozitia de a depasi Washingtonul in cursa inarmarii nucleare era falsa si ca “alarmismul” lui Kissinger in aceasta privinta era total nejustificat – sunt de natura a surprinde un cititor din Europa de Est. Eu, fiind un astfel de cititor, tind sa ii dau dreptate mai degraba lui Kissinger, care a inteles ca infruntarea amenintarii sovietice “presupune, intai de toate, un act moral: o disponibilitate de a-ti asuma riscuri pe baza unor informatii partiale si in vederea aplicarii mai putin decat perfecte a propriilor principii. Insistenta asupra absolutului, fie in cazul estimarii unei provocari, fie in cazul evaluarii remediilor posibile, este o reteta pentru inactiune”.
De fapt, in abordarea lui Kissinger, problematica echilibrului puterilor in relatiile internationale trebuie judecata prin prisma constiintei acestui echilibru, nu a realitatii sale. Iar constiinta echilibrului in raporturile de putere pe plan global presupune inclusiv testarea puterii. In aceste conditii, inactiunea este cea mai proasta alegere. Uneori este necesar sa actionezi pe baza instinctului si a “simtului nuantelor”, caci ar fi un dezastru sa astepti pana ce ai absolut toate datele despre situatia respectiva.
De asemenea, Kissinger este convins ca prea multe informatii despre trecut au adesea un efect paralizant, caci ne limiteaza marja de manevra din prezent. Erorilor din trecut nu trebuie sa li se ingaduie sa devina o povara care sa apese pe umerii celor care se confrunta cu amenintarile actuale, caci viitorul nu este predeterminat! Iar sensul istoriei trebuie descoperit, nu declarat…
Insistenta neobosita a lui Kissinger asupra faptului ca decidentii de politica externa dispun de un grad considerabil de libertate in actiunile lor si ca determinarea in asumarea unor riscuri calculate este o dovada de buna guvernare se incadreaza perfect in viziunea sa filozofica. “Necesitatea caracterizeaza trecutul, dar libertatea guverneaza viitorul” scria el in teza de licenta, sustinuta in 1950 la Harvard.
“In umbra lui Kissinger” este o carte captivanta, greu de lasat din mana chiar si de catre cei care nu impartasesc neaparat viziunea lui Greg Grandin asupra complexei mosteniri intelectuale a omului care a marcat ca nimeni altul politica externa americana din perioada postbelica. Iar kissingerianismul dainuie, chiar daca nu e usor de definit. De pilda, cuvintele din 2014 ale presedintelui democrat Barack Obama, adresate Statului Islamic, “Daca amenintati America, nu veti gasi niciun refugiu”, suna foarte kissingerian…
