„Ţara Oglinzilor”, de Francesc Miralles
Editura Humanitas Junior, Bucureşti, 2024
Traducere din spaniolă de Camelia Dinică
Ilustraţii de Eva Carot
Copii fiind, ne visăm adesea personaje trăitoare pe tărâmul nesfârşit şi plin de vrajă al basmelor şi legendelor, pentru ca mai târziu, însăşi realitatea să ne înzestreze spiritele cu iscusinţa de a descifra măcar o parte dintre tainele şi tâlcurile presărate în drumul nostru pentru a ne face mai puternici, mai îngăduitori şi mai senini în faţa obstacolelor. Iar pe măsură ce ajungem să ne numărăm printre cei mari şi purtători ai acelor poveşti pe cât de vechi, pe atât de bogate în înţelepciune, ochii minţii şi ai inimii tind să se deschidă cu o putere nebănuită. Rând pe rând, ne va fi dat să tresărim, chiar şi pentru puţină vreme, în faţa acelui caleidoscop de aventuri care ne îndeamnă, parcă, să plutim cu mintea spre tărâmuri magice, unde totul vrea să fie posibil, unde zgomotele asurzitoare ale lumii în care trăim tind să îşi estompeze forţele pentru a face loc liniştii şi seninătăţii. Şi în toată această vreme, paşii ni se vor împleti într-un zbor haotic, menit să frâneze, însă, mai lin sau mai brusc, în faţa unor şoapte pline de mister ale ale sufletului rămas acelaşi copil iubitor de jocuri şi poveşti pline de inocenţă şi de înţelepciune, care ne încântă auzul, iar mai târziu ne înseninează privirile.
Ca într-o mai veche poveste, ajungem la hotarul care leagă lumea noastră de Ţara Oglinzilor, pe care nu o putem explora cu adevărat fără a înţelege că, dincolo de anumite detalii referitoare la nume, genealogie sau chiar visuri transformate în reuşite profesionale, cu toţii purtăm în noi bucăţele mai mici sau mai mari din fascinanta şi interminabila frescă a vieţii. La început, aceste crâmpeie de sticlă înveşmântate în rame colorate, ovale, pătrăţoase, terne sau pline de înflorituri acaparatoare, par a fi pe deplin ieşite din sfera normalului, pentru ca mai târziu să fie puse cap la cap, scăldând spiritele într-un refren plin de lumină.
Căci ce poate fi, oare, mai fascinant în tot acest slalom printre secunde şi bătăi de inimă, decât să ştii că în această lume deja renumită pentru mister şi diversitate, fiecare om se aseamănă cu un poliedru, ale cărui faţete se transformă neîncetat, asemenea norilor care străbat cerul? Iar când nici nu prindem prea bine de veste, propriul joc printre forme, culori şi mărimi ne aruncă în caruselul timpurilor chemate acum să îşi dea mâna pentru a ne prinde pe toţi, mici şi mari deopotrivă.
Şi aşa se face că, într-o vreme umbrită adesea de ipoteze şi prejudecăţi, mai mult sau mai puţin exagerate, privind soarta lumii şi implicit viitorul copiilor, cortina cuvintelor şi imaginilor presărate prin universul lui A fost odată revine în lumina reflectoarelor. Iar de dincolo de ea, vocea blândă a lui Francesc Miralles se împleteşte cu glasul răsunător al unui strămoş la fel de înţelept, ieşit în calea noastră pentru a ne reaminti, printre altele, că fiecare om înseamnă mai mulţi oameni la un loc şi, în plus, fiecare dintre ei poate învăţa şi se poate schimba, într-un veşnic tandem cu firele de nisip cuprinse în diversele clepsidre pe cât de reci, pe atât de pline cu frânturi de viaţă.
Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas Junior/Libris.ro/Cărturești.ro.
(Surse imagini: https://humanitasjunior.ro/, https://www.facebook.com/editura.humanitas.)
