„Întalniri în vacanță”, de Emily Henry
Editura Litera, Colecția Blue Moon, București, 2022
Traducător Gabriela Ghircoias
Succesul comediilor romantice atât în cinematografie, cât și în literatură se explică prin faptul că, deși uneori astfel de povești pot plictisi, alteori pur și simplu reușesc să ne facă să zâmbim. Sunt prezentate personaje ușor de încadrat într-o anumită categorie și, implicit, cu care publicul se poate identifica prin intermediul problemelor și frământărilor comune. Apoi, pe parcursul acțiunii, privim cum protagoniștii înfruntă dificultățile vieții și avem certitudinea că, desigur, îi așteaptă un final fericit. Totuși, oricât de plăcut ar fi să ne descrețim frunțile cu astfel de cărți sau filme, ele pot uneori să aducă o anume repetitivitate ce creează un efect de monotonie și reduce farmecul poveștii. Este oare acesta cazul romanului Întâlniri în vacanță de Emily Henry, apărut în 2020?
Tânăra autoare s-a făcut remarcată prin romanele sale ce par să aibă o preferință pentru un anume element comun: vacanța. În Două cărți și o vacanță, doi buni prieteni scriitori își acordă o vacanță de vară pentru ca fiecare să încerce tehnica de scriere a celuilalt, în Iubire ca la carte, doi tineri ce se detestă reciproc par să își facă un obicei din a se întâlni întâmplător în vacanță, iar, în Iubirea care a rupt lumea în două, protagonista întâlnește un tânăr misterios în ultima vară înainte să plece la facultate. Este vizibil încă din titlu că Întâlniri în vacanță se folosește de motivul vacanței pentru a aduce împreună două personaje cât se poate de diferite, dar care par să nu poată sta departe unul de celălalt. Din punctul meu de vedere, faptul că cei doi protagoniști sunt construiți pe principiul „opusele se atrag” nu este neapărat un lucru ofertant, din moment ce poate duce romanul într-o zonă de clișeu, însă, pe de altă parte, asta le permite cititorilor să se identifice fie cu Poppy, fie cu Alex.
Ea este un redactor cu spirit de aventură, ce evită rutina și statornicia, refugiindu-se în călătoriile sale în căutarea fericirii. El excelează în cariera de profesor și visează să își întemeieze o familie. În ciuda acestei antiteze, încă de la începutul romanului, este vizibilă atracția și potențialul relației dintre ei. Putem regăsi în ei aceeași esență care se află în relație protagoniștilor filmelor Love, Rosie (regizor: Christian Ditter) sau One Day (regizoare: Lone Scherfig) – felul în care trăiesc în iluzia că prietenia lor ar fi mai valoroasă decât o legătură de natură romantică, își continuă viața încercând să găsească un partener care să îi poată face să se simtă împliniți și, desigur, eșuează în a găsi fericirea de durată. Din momentul în care se cunosc la facultate, atât Poppy, cât și Alex, experimentează viața fiecare în felul său, având diverse locuri de muncă și multiple relații, mai mult sau mai puțin reușite. Cu toate acestea, constanta din viața amândurora rămân vacanțele pe care decid să le facă împreună în fiecare an, până în momentul în care un sărut într-un moment de vulnerabilitate îi afectează într-un mod neașteptat și decid să se îndepărteze unul de celălalt cu încăpățânarea specifică acestui tipar de personaje.
Ce se întâmplă însă când, peste ani, Poppy conștientizează că viața pe care o trăiește nu îi mai aduce fericire și are nevoie de o schimbare? Își sună vechiul prieten în speranța că va putea aduce înapoi tradiția călătoriilor împreună și că va putea salva relația dintre ei. Aflată încă în faza de negare vizavi de sentimentele sale față de Alex, protagonista reușește să-și revadă vechiul prieten, însă realizează că timpul i-a schimbat pe amândoi, iar vacanța în care își pusese speranțele nu pare să se ridice la nivelul așteptărilor. Capitolele alternează între secvențe din vacanțele precedente ale celor doi și momentul prezentului, ducând cititorul prin întreg parcursul relației dintre personaje. De asemenea, structura este destul de strategic gândită, deoarece în momentele în care simțim că acțiunea avansează mai alert, autoarea alege să creeze suspans, încheind acolo capitolul și întorcându-se apoi în trecut.
Deși acțiunea prelungește tensiunea, confuzia și dramatismul relației celor doi, cititorii pot anticipa de la un punct încolo direcția în care o va lua romanul, așteptându-se la un final fericit. Având tipica atmosferă idilică, romantică și idealistă, Întâlniri în vacanță pune încă o dată în lumină faptul că, prin intermediul compromisului ambelor părți, doi oameni complet diferiți se pot completa reciproc. Ceea ce poate fi, însă, pus sub semnul întrebării este nivelul de convingere pe care îl mai au astfel de cărți în fața noilor generații, care au văzut și auzit o variație a aceleiași povești de nenumărate ori deja. Este de înțeles că pentru fanii loiali ai autoarei este îmbucurător să sesizeze dedicarea pe care aceasta o are față de acest tipar de roman care a făcut-o cunoscută, însă pentru a cuceri publicul general este nevoie, în opinia mea, de mai multă originalitate, diversitate și complexitate narativă.
Puteți cumpăra cartea: Editura Litera/Libris.ro/Cartepedia.ro.
(Sursă imagini: https://carturesti.ro/carte/intalniri-in-vacanta-1691651422, https://www.goodreads.com/photo/author/13905555.Emily_Henry)