”Înalt este numele tău”, de Ioana Bradea
Editura Humanitas, București, 2017
Moto: ”Cu siguranță fi-vor toate acestea pomenite și cinstite cum se cuvinte peste veacuri, între locuitorii acestei cetăți uitate de rege și sfinți, iar istoria care te va face nemuritor, istoria la care muncești de șase ani deja, fi-va de asemenea povestită tuturor spre slava lui Dumnezeu, care i-a croit după chipul și asemănarea sa pe cei care locuiesc înăuntrul cetății.” (pag. 22)
Nu i-am citit cărțile anterioare ale Ioanei Bradea, dar poate că nici nu are importanță de vreme ce am citit câteva recenzii cu privire la acestea și am descoperit că, la fiecare volum nou apărut, autoarea și-a schimbat total stilul scriiturii, totul este inovație și schimbare. Pornind cu aceste gândurile la lectura celui mai recent roman – Înalt este numele tău –, apărut recent la Editura Humanitas, am descoperit o carte foarte bine scrisă, plină de metafore și de istorie, o poveste spusă în stil clasic despre o perioadă aproape necunoscută din Bistrița Evului Mediu.
Undeva pe timpul lui Petru Rareș, și el personaj trecător, în cetatea Bistriței se întâmplă de toate, locuitorii fiind prinși între treburile orașului și războaiele din jur, între Renașterea Europei și Reforma catolicismului. Bistrița descrisă de Ioana Bradea are o puternică influență occidentală, nefiind aproape deloc atât de românească precum o știm acum, aflându-se atunci în cadrul Imperiului Habsburgic și populată de toate semințiile europene recunoscute ale epocii, fie că vorbim de nemții majoritari sau de evrei, de italieni sau maghiari. În cetatea Bistriței, se întâmplă de toate: crime, execuții, violuri, baruri aristocratice, piețe pline de merinde aduse de țăranii dimprejur, plăceri trupești sau intrigi machiavelice.
Ioana Bradea reconstituie acele timpuri într-un frumos stil clasic, pe patru voci diferite, fiecăruia dintre acestea corespunzându-i un capitol distinct. Primul personaj-narator este scribul cetății, Christian Pomarius Baumgarten, cel care scrie de ceva ani istoria ținuturilor din împrejurimi și cunoaște toate amănuntele picate ale Bistriței, pe care le dezvăluie cititorilor. Al doilea personaj-narator este chiar Margareta Werner, fiica judelui, cea care caută prin cetate un mădular visat, încercându-i pe o parte din pretendenții la mâna ei și refuzând năzuroasă atunci când nu are imaginea și dimensiunile visate (timpurile desfrânate ale Evului Mediu par confirmate aici):
”Știi, pentru că și tu ai ajuns într-o mănăstire în care te-ai străduit ani de zile să deprinzi bunele maniere ale unei soții demne de un moștenitor precum Sebastian, fiul adoptiv al lui Andreas Beuchel, despre care ți se povestește de prea multă vreme deja, și tot în zadar, căci prea puține s-au legat de tine, spre disperarea și furia judelui-tată Thomas Werner, dezamăgit că ți-ai irosit tot timpul nu îngenuncheată și smerită în rugăciuni sau istovind la bucătărie, învățând să chivernisești și să scoți mâncare multă din ingrediente puține, ci hlizindu-te ca proasta pe ascuns, nopți întregi, alături de măicuța din biblioteca mănăstirii, cea dintâi vinovată că ți-a împuiat capul cu toate grozăviile acelea din manuscrise vechi și inutile – pricină pentru care a și fost biciuită până la sânge și apoi alungată din mănăstire, imediat după ce tu însăți ai fost adusă de oamenii judelui acasă, copleșită de vină, căci bănuiești ce soartă nemiloasă o fi ruinat-o dincolo de porțile mănăstirii și de cărțile ei dragi.” (pag. 45-46)
Coborând un pic din cetate, descoperim al treilea personaj-narator, o țărancă simplă, cu nu prea multă minte, însuflețită peste măsură de o viitoare călătorie spre capitala ținutului, unde îl va însoți pe un văr plin de lucruri pentru vândut la piață. Este o poveste cu violuri, dragoste și moarte, care ilustrează cel mai bine viața de acum sute de ani a oamenilor obișnuiți. Ultimul capitol îi este închinat celui care construiește zidurile de apărare a cetății, o nouă catedrală, meșterului în piatră, provenit, se pare, din orașele italiene, și care se înfruptă aici din toate doamnele doritoare, chiar dacă a lăsat acasă o soție și câțiva copii. Fiecare dintre personaje este atent la relațiile din cadrul societății în care trăiesc și le dezvăluie, cu amănunte, cititorilor.
Ceea ce este surprinzător la o carte atât de subțire (nu are mai mult de 100 de pagini), este că este foarte densă, cu multe evenimente și lucrată cu multă migală. Fiecare frază este lungă și intensă și cuprinde date concrete cu privire la evenimente și personaje, dar în același timp are multe metafore și cuvinte meșteșugite, potrivite foarte bine epocii pe care o descrie. Cred cu tărie că volumul pune, măcar un pic, în dificultate orice cititor, pentru că nimic nu pare în plus, dar nimic nu este în același timp nici simplu și adevărata splendoare se va vedea, probabil, la o recitire. Unele fraze, de altfel, le-am citit o dată și încă o dată:
”Mai ștergi cu pana câte un cuvânt nepotrivit sau, enervat deodată, mototolești foaia cumpărată pe bani grei de negustorii tăi tocmai din târgurile venețiene și o arunci cât colo și te întinzi spre altă coală, pe care te străduiești din nou să aranjezi istoria cum se cuvine, să așterni aici toate faptele cetății – uneori sângeroase, păcătoase ori nerușinate, alteori glorioase și pline de surprize, uneori preschimbate în incredibile fapte de arme înălțate spre slava lui Dumnezeu, alteori pătate de impostori, curve și soldați idioți – oricum or fi fost, este destinul tău să ilustrezi, poate chiar să îndrepți și, în cele din urmă, să făurești respirația atât de zbuciumată a cetății ce-i învăluie între mrejele ei de păianjen chiar și pe descreierații ăștia care admiră înspăimântați, la câțiva pași de tine, cum taie gâdele căpățâna ungurului cu un singur ochi…” (pag. 8)
”Înalt este numele tău” este, în același timp, un roman istoric despre Bistrița și Transilvania medievală (dese referire la orașele și cetățile din jur, precum Hermanstadt sau Kronstadt), dar și un roman cu influențe religioase, totul raportându-se în final la Dumnezeu și la creațiile sale. Dacă nu mă înșel, ”înalt este numele Tău” este chiar un pasaj din Biblie, cu referire directă la divinitate. ”Înalt este numele tău” este, până la urmă, o mostră perfectă de literatură frumoasă, intensă, nu mai lungă decât e necesar.
1 comment