„Hollywood”, de Charles Bukowski
Editura Polirom, Colecţie „Biblioteca Polirom”, Iaşi, 2012
Traducere din limba engleză de Cristina Ilie
Puteţi cumpăra cartea acum, de pe site-ul Editurii Polirom.
Prietenii mei, cititorii acestui blog ştiu că am o pasiune declarată pentru scriitorul Charles Bukowski, căruia i-am citit toate cărţile apărute în limba română în ultimii ani, fie ele romane, volume de povestiri sau poezii, că am căutat, găsit şi lecturat studii despre viaţa lui, am urmărit interviurile date de el diferitelor televiziuni, pe care le poate găsi oricine pe Youtube. A fost deci evident că, odată cu ultima traducere a cărţilor sale la Editura Polirom, am solicitat şi am savurat ultimul roman – „Hollywood”.
„Hollywood” este şi nu este o scriere tipică Charles Bukowski. Pe de o parte, suntem în faţa unui roman tipic al autorului, care ne impresionează de fiecare dată cu o scriere uşoară, citibilă, sinceră şi o analiză atentă a societăţii din jur aşa cum este ea, fără a atenua deloc nemulţumirile, folosind un limbaj adeseori trivial, adeseori curajos, aproape niciodată nedrept cu personajele acestei lumi.
Pe de altă parte, nu este acelaşi Bukowski care ne-a obişnuit. Henry Chinaski a îmbătrânit, a trecut de bariera de şaizeci de ani, este deja căsătorit şi i-a dispărut aşadar măcar una din tarele care l-au consacrat: anume femeile, interesat numai să privească şi cu aceleaşi amintiri asupra lumii lor, care pare acum îndepărtată. I-a rămas însă băutura, o pasiune care nu o doreşte dispărută niciodată şi întreţinută de soţia sa şi de toţi prietenii. Ba chiar şi de noi cititorii, pentru că fără ea nici Chinaski, nici Bukowski nu ar mai fi aceiaşi: „Chestia asta nu se face aşa, la repezeală. Îţi lua cel puţin douăzeci de ani să devii alcoolic în toate regula. Eu eram în cel de-al patruzeci şi cincilea an şi nu regretam nimic.”
Cu toate acestea, principala caracteristică a romanului este că reprezintă o incursiune inedită în lumea cinematografiei, în lumea oamenilor de la Hollywood, din partea unui om care face pentru prima dată în viaţă ceva nou – un scenariu – şi nu înţelege goana oamenilor după bani, proiecte, producţie sau montaj: „Telefonul suna în fiecare zi. Diverşi oameni voiau să-i ia interviuri scenaristului. Niciodată nu realizasem că există atât de multe reviste despre filme sau reviste interesate de filme. Era nebunie curată: tot interesul ăsta exacerbat pentru o artă care eşua iar şi iar, total şi implacabil, nereuşind să producă nici cel mai mic lucru de valoare. Oamenii se obişnuiseră atât de tare să vadă filme de căcat, încât nici măcar nu-şi mai dădeau seama că sunt de căcat.”
Nu este nimic necunoscut pentru Bukowski: el a fost prieten cu mulţi oameni de la Hollywood (este recunoscută prietenia strânsă pe care a avut-o, de exemplu, cu Sean Penn, astfel cum a declarat acesta în autobiografia sa), a scris scenarii, cărţile sale au fost ecranizate sau sunt subiectul mai multor documentare. Nu era o lume pe care să nu o cunoască îndeaproape, de aici vine realismul romanului, faptul că am reţinut (prea) multe citate, fiind sigur că o latură „întunecată” a Hollywood-ului o putem surprinde mai cu uşurinţă din lectura acestei cărţi a lui Charles Bukowski decât din reportajele de televiziune.
Iată câteva dintre zicerile superbe ale autorului:
-despre actori: „Am ajuns la concluzia că actorii erau pur şi simplu diferiţi de noi. Ei acţionau după propriile raţionamente. Ştii, când îţi petreci multe ore, mulţi ani, prefăcându-te că eşti cine nu eşti, ei bine, asta te schimbă. E destul de greu şi să te străduieşti să fii tu însuţi. Imaginează-ţi cum e să te străduieşti din răsputeri să fii cineva care nu eşti. Şi apoi să fii altcineva care nu eşti. Apoi altcineva. Iniţial, vezi, poate fi interesant. Dar după o vreme, după ce ai fost zeci de oameni, poate că ţi-ar fi greu să-ţi aminteşti cine eşti tu însuţi, mai ales dacă trebuie să-ţi inventezi singur replicile.”
-despre scenarii: „-Crezi c-o să mai scrii vreun alt scenariu? m-a întrebat ea. -Mă îndoiesc. Tre’ să faci prea multe compromisuri, în pizda mă-sii. Şi tot timpul trebuie să gândeşti din punctul de vedere al camerei. O să se prindă oare publicul? Iar publicul de film e jignit şi deranjat de aproape orice, pe când oamenii care citesc romane şi nuvele adoră să fie jigniţi şi deranjaţi.”
-despre critici: „Era ciudat, mă gândeam, cum sfârşesc lucrurile. Totul se derula zi după zi, pe rând, apoi gata. Într-un fel, mă simţeam ca şi cum încă nici nu scrisesem scenariul. Nici n-ai făcut-o, ar putea spune unii critici, atâta timp cât te agăţi de lucrurile negative şi transparente din ceea ce scrii. Dar care e diferenţa dintre un critic de film şi cinefilul obişnuit? Răspunsul e: criticul nu trebuie să plătească.”
Cele de mai sus reprezintă astfel doar o mică mostră despre frumuseţea introspecţiilor şi descrierilor lui Charles Bukowski asupra unui mediu deja aflat în paragină, a unui mediu plin de invidie, de interese, de forţe întunecate, care fac orice să reuşească şi, în acelaşi timp, ca ceilalţi să eşueze. Nu lipsesc nici marii „actori” ai Hollywood-ului, cu pseudonime foarte apropiate de realitate, precum Jon-Luc Modard, Frances Ford Lopalla, dar si cuplul de atunci Tom Pell-Ramona (Sean Penn-Madonna).
O carte despre cinematografie şi despre viaţa din jurul scrisă în stilul specific lui Charles Bukowski, singurul care poate analiza cu deplină sinceritate şi autenticitate o lume închisă, în care foarte puţină lume poate reuşi fără sprijinul adecvat. Nimic mai real…
