”Hesse pentru dezorientați. 66 de lecții de spiritualitate cotidiană cu Herman Hesse”, de Allan Percy
Editura Herald, Colecția Colibri, București, 2015
Traducere din limba spaniolă: Anca Irina Ionescu
Din Colecția Colibri a Editurii Herald, am citit anterior și „Einstein pentru debusolați. Soluții atomice pentru probleme relativ grave”, despre care am scris și aici, pot așadar să spun câte ceva despre această colecție în ansamblu. Este vorba despre o serie de cărți pline cu citate culese din mari personalități, pe care Allan Percy le comentează într-un limbaj specific cărților de ”dezvoltare personală, un limbaj destul de prețios și care nu ar trebui să aibă mare efect asupra oamenilor inteligenți, care și-au format deja propriile concepții și principii asupra vieții. Așadar, pe scurt, nu este o colecție pentru mine, ci doar pentru cei care consideră că asemenea cărți îi pot ajuta în viață.
Herman Hesse a fost un personaj interesant și acesta este principalul merit al cărții lui Allan Percy, acela că ne determină să descoperim, dacă nu știm, câteva amănunte asupra vieții acestui cunoscut scriitor. Allan Percy comentează multe dintre cele 66 de citate cu referiri la opera scriitorului german (autorul celebrelor cărți ”Lupul de stepă” și ”Jocul cu mărgele de sticlă”), dar lucruri interesante găsim și în ”Nota introductivă” și în ”Tabelul cronologic”. Unul dintre cele care mi-au atras atenția a fost activitatea pe care acesta a susținut-o în ultimii douăzeci de ani ai vieții pentru a răspunde tuturor scrisorilor venite de la cititori. Era vorba de un angajament personal pe care și l-a luat, acela de a nu lăsa nicio scrisoare de la admiratorii săi fără răspuns, pe care l-a respectat, deși nu a mai avut aproape deloc activitate literară în ultimele decenii ale vieții. S-a calculat că a răspuns scriind cu mâna lui peste 30.000 de scrisori.
Probabil că multe dintre aforismele sale, ”lecții de spiritualitate cotidiană, cum spune subtitlul, sunt din aceste scrisori. Am reținut două dintre ele pentru cititorii noștri, mi-au plăcut mult, iar explicațiile date de către Allan Percy sunt aici la obiect și bine intenționate:
”Uiți să-i mai judeci și să-i mai critici pe ceilalți atunci când ești plin de îndoieli cu privire la tine însuți.” (pag. 13)
”Frumusețea nu-l face fericit pe cel care o posedă, ci pe cel care o poate admira și adora.” (pag. 143)
În rest, comentariile lui Allan Percy sunt lipsite de spectaculozitate, rămânând o încercare de a influența cumva viața oamenilor care citesc cuvintele sale, plecând de la notorietatea personalităților pe care alege să le comenteze. Pe undeva îmi aduce aminte de un mim român celebru, care discută despre orice cu oricine, plecând de la citate celebre, pe care, din când în când, le amestecă cu nesaț, fără ca ascultătorii să își dea seama de erorile apărute. Nu este cazul aici, Allan Percy este atent și citează la subiect, dar rezultă totuși un amalgam pe care e greu să îl stăpânești.
La final, trecând peste toate minusurile volumului (și implicit ale colecției), vă las în compania celor mai frumoase citate din carte, aparținând unor ”terți”:
”Secretul fericirii nu este să faci întotdeauna ceea ce îți place, ci să-ți placă întotdeauna ceea ce faci.” (Lev Tolstoi, pag. 111)
”Religiile nu au avut niciodată rolul de a apropia oamenii unii de alții.” (Jose Saramago, pag. 131)
”Cărțile sunt ca oglinzile: privind în ele descoperim cine suntem.” (Jose Luis de Villalonga, pag. 145)
”Lectura unei cărți bune este un dialog necontenit, în care cartea întreabă și sufletul răspunde.” (Andre Maurois, pag. 145)
