”Firmin. Aventurile unei vieți subterane”, de Sam Savage
Editura Polirom, Colecția ”Biblioteca Polirom. Proză XXI”, Iași, 2009
Traducere din limba engleză și note de Vali Florescu
Moto: ”Dacă-i bun de mâncat, e bun de citit” (Firmin)
Auzisem de mult timp de Firmin, un șoricel (ce se dovedește din lectura cărții că este, cu adevărat, un șobolan) care locuiește într-o bibliotecă și este un cititor împătimit. Am ajuns însă trei ani mai târziu la lectura cărții, mai târziu decât cronicile laudative din blogosferă, și pot spune că romanului lui Sam Savage este altceva. Așa cum pentru Filip Florian a fost probabil dificil să scrie o parte a romanului său, ”Zilele regelui”, din perspectiva motanului Siegfried, probabil că pentru Savage a fost chiar mai greu să scrie un întreg roman din perspectiva șobolanului de librărie american, o specie rară, de fapt unică în lume, pe nume Firmin.
Viața unui șobolan nu este lungă, dar este intensă și trebuie trăită la maxim în fiecare zi, mai ales că, într-o lume atât de dură, trebuie să îți asiguri zilnic resursele necesare supraviețuirii, să cauți și să găsești hrana potrivită, să alergi departe din calea oamenilor, care nu te privesc decât ca o ființă sălbatică și dizgrațioasă, care aduce boli și epidemii, fără simpatie și fără să îți dea nicio șansă. Așa sunt timpurile acum, așa stăteau lucrurile și acum peste o sută de ani, în suburbiile patinate de timp din orașul american Boston. Aici, printre cărțile unui anticariat ticsit de exemplare de toate felurile, a luat naștere Firmin, șobolanul-minune, care nu a plecat în lume pentru a căuta mâncare și pradă, ci a rămas consecvent locului nașterii sale, fascinat de lumea minunată a cărților.
Unde s-a născut și unde locuiește Firmin?: ”Asupra spațiului meu locativ! Pentru că, peste tot în jurul ei, oriunde se uita, se aflau cărți. De la podea la tavan, de-a lungul fiecărui perete, ca și pe ambele laturi ale unui perete despărțitor înalt cât o tejghea ce despărțea camera în două, chiar la mijlocul ei, se aflau rafturi de lemn brut pe care fuseseră înghesuite rânduri de cărți, ticsite până la refuz. Alte volume, de format mai mare, fuseseră așezate deasupra acestora, în vreme ce altele se ridicau în zugurate impresionante cu baza pe podea sau zăceau unele peste altele în echilibru precat sau în teancuri povârnite, pe blatul peretelui despărțitor. Acest spațiu cald și umed în care își găsise adăpost era un mausoleu al cărților, un muzeu al comorilor uitate, un cimitir al lucrurilor necitite și de necitit.”
Prima parte a romanului uimește prin amuzamentul scenelor și evenimentelor, prin neobișnuitul ce trăiește în ființa lui Firmin, un șobolan care începe să nu mai roadă cărțile, ci să le citescă, să se culturalizeze, să trăiască pentru ele și prin ele. Diferențiază scriitorii cu stoicism, citind aproape toate cărțile din anticariat, în scriitori simpli și Scriitori cu S mare (unul dintre aceștia fiind, de exemplu, James Joyce). Curând, după ce mama sa pleacă și treptat îl părăsesc toți frații și surorile, este nevoit să iasă din casă pentru a experimenta și a-și asigura mâncarea zilnică. Trece prin piață, descoperă lumea oamenilor, piața și cinematograful Rialto, sursa principală de mâncare, care îi asigură însă și intrarea în lumea cinematografului, a femeilor și a filmelor porno. Pentru el, mâncarea are gust de operă literară :D: ”Când am ajuns și eu, nu mai rămăsese decât o bucățică de foaie de salată. Avea gust de Jane Eyre.”
Relația lui cu cărțile se construiește încet, dar sigur, trecând din faza șobolanului mâncăcios, cel care degustă cu mare plăcere toate paginile cărților, până se transformă într-o pastă albicioasă, dar care curând îi provoacă dureri de stomac, până la cititorul studios, care citește cu acribie, metodic, fără a face rabat de la studierea niciunei științe: ”Inteligența mi s-a ascuțit mai tare decât dinții. În curând, am fost în stare să parcurg un roman de patru sute de pagini într-o oră și să-l dau gata pe Spinoza într-o zi.”
Problemele vin însă atunci când dorește să intre în lumea omenească, singura pe care o admiră, pentru că singura lui dorință este să interacționeze: nu poate însă vorbi (se aude doar un chițăit enervant), nu poate să învețe limbajul surzilor, pentru că membrele sale nu au ceea ce se cheamă degete, absolut necesare, iar oamenii îl privesc, așa cum ziceam, ca pe un șobolan înfiorător sau cel mult ca un animal de jucărie. Credința lui în oameni nu se schimbă însă: pe Norman/Shine, proprietarul anticariatului, îl apreciază foarte mult, îl stimează și îl însoțește nevăzut la citirea ziarului de dimineață și la băutul cafelei; în clipa în care acesta îl vede însă, credința nestrămutată a lui Firmin în oameni îl duce aproape de moarte. Celălalt om care apare în poveste, Jerry, este bun la suflet și are grijă de Firmin când este bolnav, are grijă de el și mult timp după aceea.
Curând însă, povestirea lui Firmin devine mai tristă decât ne așteptam: pe de o parte, cartierul din Boston urmează să dispară de pe fața pământului, pentru că cei de la primărie îl considerau vechi și degradat, precum și infestat de șobolani („lucru adevărat”, după cum remarcă cu umor Firmin), pe de altă parte, dezamăgirea provocată de oameni, precum și bătrânețea lasă un gol imens în sufletul șobolanului-personaj principal. Până la urmă, pentru oameni el este sau o ciudățenie sau o jucărie sau, în majoritatea cazurilor, un animal dizgrațios. Nici măcar lecturile sale zilnice nu pot fi susținute de o comunicare inter-regn și nici măcar de o apreciere pozitivă din partea oamenilor. Este dezamăgit: ”Ori de câte ori eram plictisit, trăgeam afară o carte, o deschideam pe podea și o citeam toată, chiar acolo, în fața lui. Nu cred că s-a prins vreodată că eu realmente citeam. Cred că, până la final, a fost convins că doar mă fac că citesc.”
Este însă important să intrăm în lumea lui Firmin, pentru că este o perspectivă diferită a cititorului, dornic de lecturi infinite, dar în același timp, de multe ori, stigmatizat de cei din jur tocmai prin aplicarea unei etichete de ”ciudat care citește prea mult”, ”tocilar, etc. Trebuie să căutați o carte, chiar dacă sunteți un șobolan de librărie!
