”Fata tăcută”, de Peter Høeg
Editura Univers, București, 2012
Traducere din lb. daneză și prefață: Grete Tatler
Fiindcă e complicat să scriu despre Fata tăcută, voi scrie mai întâi despre autorul său: Peter Høeg este danez și s-a născut în 1957. Înainte să devină scriitor, a fost marinar, balerin și actor, și a mai practicat, pe deasupra, scrima și alpinismul. Aceste experiențe extrem de diverse și de bogate se reflectă foarte pronunțat și în proza sa, o proză alandala, la prima vedere, complet lipsită de Doamna Dumnezeu, cum ar spune Kasper.
Kasper este protagonistul cărții cu pricina. Meseria sa, vag creionată și intens colorată, de clovn, om orchestră, sau poate escroc? – îl aduce în contact cu oameni care mai de care mai interesanți, printre care și KlaraMaria. O fetiță specială între mai mulți copii la fel de speciali, la a căror naștere s-au arătat curcubeie chiar și noaptea, se face remarcată, încă de la început, fiindcă… dispare.
Eroul nostru se angajează într-o cursă contra cronometru și împotriva legilor firii să o găsească, pornind în această călătorie parcă de atingere a nirvanei fără să știe prea bine de ce și lămurindu-și, pe parcurs, relațiile anterioare sau actuale cu o sumedenie de oameni din viața sa, cu precădere femei. Stine este cea mai reliefată dintre toate, cu caracterul său puternic și fixurile în ton cu ale lui, sau tocmai pe dos, ceea ce le face relația atât de încâlcită și totuși de armonioasă.
După ce a obținut un succes imens cu romanul Cum simte domnișoara Smilla zăpada (1992), Peter Høeg a dispărut efectiv într-un exil autoimpus, intrând într-un hiat familial și separându-se și de capitala Danemarcei. Revenind cu Fata tăcută, a fost primit de critici cu sentimente amestecate; cartea a fost considerată exagerat de ”post-modernă”. Cu toate acestea, părerea sa a fost, într-un interviu acordat The Telegraph, că este nevoie de mai multă concentrare pentru a asimila informația din filme precum Matrix sau Inception decât pentru a înțelege ce se petrece în cartea sa.
Cu sinceritate, tind să-l contrazic. Poate fiindcă elementul grafic, descriptiv, nu este foarte bine definit în ceea ce privește personajele. Poate fiindcă bizareria lor nu prea îți permite nici să te identifici și nici să te atașezi. Și totuși, Fata tăcută este un studiu profund psihologic și totodată un thriller incitant, care urmărește, în fond, potențiale consecințe ale conduitei umane și impactul pe care neglijența multilaterală l-ar putea avea asupra globului și locuitorilor săi.
1 comment
Mi-am propus ca anul acesta să citesc măcar un autor scandinav. Sper să şi reuşesc să mă ţin de plan pentru că am tot adunat nume de autori.