”Fata pierdută”, de D.H. Lawrence
Editura Art, București, 2012
Traducere din limba engleză şi note de Antoaneta Ralian
Cel de-al saselea roman al lui D.H. Lawrence, „Fata pierduta„, inceput si abandonat in 1913, cunoaste un succes fulminant in anul publicarii (1920), castigand Premiul James Tait Black Memorial pentru fictiune in acelasi an.
Oraselul minier Woodhouse, una din casele sale celebre- Casa Manchester, familia ce o locuieste – James si Clariss Houghton si fiica lor Alvina sunt personajele principale in jurul carora se creioneaza povestea.
Nu, n-am sa va vorbesc despre D.H. Lawrence si stilul sau inconfundabil de a ironiza moralitatea vremurilor pe care le evoca, va spun doar ca in „Fata pierduta” severitatea principiilor si castitatea mult prea propovaduita sunt responsabile de numarul mare de fete batrane ce-si duc viata in minuscula comunitate inchistata in care este plasata actiunea.
Nu, n-am sa va vorbesc de ochiul critic al naratorului care abordează subiectele si peisajul „din afara” radiografiaza analitic usturator mica asezare miniera, locuitorii cei mai importanti, concentrandu-se apoi pe grandoarea locuintei Manchester atat de urata de mama eroinei principale.
Fata pierduta este Alvina Houghton, o tanara ce-si cauta locul in viata, fiica aproape uitata a unui tata lipsit de logica si simt al realitatii. Subjugat de ideea de comert si afaceri, dar refractar la noutatile si tendintele vremii, fara viziune si fara realism, James Houghton iroseste averea familiei in investitii nefericite. Sotia lui Clarissa, dezamagita de casatoria facuta, isi concentraza energia catre suferinta romantica sub care se stinge incet, negasind vointa si inteligenta de se revolta si a i se opune.
Dupa moartea mamei si in lipsa mai mult sau mai putin justificata a tatalui, compania Alvinei este asigurata de stimabilele fete batrane, domnisoarele Frost si Pinnegar. Trecerea prin viata a tinerei eroine, pana la varsta de treizeci de ani, se desfasoara anost, fara evenimente notabile si fara eforturi de a se schimba si a-si gasi calea spre fericire. Razvratirile minore, fata de o decizie a tatalui, fata de un sfat al mamei, nu reprezinta decat jocuri nevnovate.
Cand este pusa in fata unor decizii cu greutate, vointa Alvinei paleste pana la disparitie. Respectand standardele comunitatii in care traieste, Alvina este predestinata sa ingroase randurile fetelor batrane si asta nu pentru ca i-ar lipsi pretendentii, ci din cauza neputintei de a decide „ce e mai bun pentru ea”.
Moartea tatalui ii schimba radical felul de a gandi. Desprinsa acum si de ultimul reprezentant al conservatorismului, de ultimul pilon al lumii sale perfecte, nevoita sa munceasca pentru a-si asigura traiul zilnic, Alvina renaste. Dorintele ardente capata viata, senzualitatea se releva, curajul isi face loc si, nemaiavand ce sa piarda, nemaiavand ce pune in balata pentru a alege ce-i mai bun, se indragosteste de un strain, Cicio, un italian ce-si castiga traiul ca actor ambulant. Fericirea pe care acest tanar, inferior si ca inteligenta si ca pozitie sociala, o trezeste in ea rupe barierele prejudecatilor si vointei.
Daca pana spre final actiunea curge greoi, descrierile sunt lungi, argumentatiile stufoase si evenimentele lipsesc cu desavarsire, finalul se aglomereaza, actiunea se precipita, schimbarile intervin cu rapiditate. O regasim pe Alvina in noua sa viata, de sotie si viitoare mama, cu sotul plecat la razboi, complet absorbita de rolul asumat, insa cu o speranta de schimbare. In fond, suntem la inceputul secolului si rolul femeii in societate e pe cale sa se schimbe pentru totdeauna.
„Fata pierduta” aduna si dezbate multe din temele recurente cu care ne-a obisnuit si rasfatat D.H. Lawrence in operele sale, insa, spre deosebire de acestea, am gasit stilul greoi si dificil de urmarit, o lipsa de consistenta si de logica a personajelor, mai mult decat era necesar pentru a ilustra ideile dezvoltate. Fresca societatii la sfarsit de secol XIX si inceput de secol XX, conditia femei si felul cum aceasta este alterata de schimbarile ce se petrec sunt insa subiecte fascinante si pentru aceasta D.H. Lawrence este mereu lectura obligatorie.
1 comment