Fascinanta inconstantă heraclitiană Panta rei’, apa care ne-a creat lumea: „Fluvii ale puterii”, de Laurence C. Smith

„Fluvii ale puterii”, de Laurence C. Smith
Editura Litera, Colecția Kronika, 2023
Traducere: Irina Dubsky

Cartea-documentar a geografului Laurence C. Smith ne invită într-o călătorie splendidă, cinematică și revelatorie, oferindu-ne o perspectivă nouă asupra importanței apei curgătoare. Fluviile sunt cele care marchează teritoriile, funcționând de cele mai multe ori pe post de granițe naturale, ceea ce le conferă valoare politică. În aceeași măsură reprezintă una dintre cele mai importante surse de apă potabilă, asigură transportul și facilitează accesul la igienă. Toate aceste caracteristici au marcat civilizația umană, contribuind și la formarea culturilor prin puterea pe care o poartă cu ele, pe care fie o împart cu viețuitoarele terestre, fie o manifestă asupra lor cu o forță distrugătoare nemaipomenită.

Nilul este poate unul dintre cele mai bune exemple în acest sens, fluviul a contribuit în mod fundamental la formarea civilizației egiptene, populația s-a dezvoltat la începuturile sale de-a lungul malurilor sale. În credința egipteană antică există mitul zeului Nu care ar fi transformat, după războiul pierdut în fața zeului Atum (Ra),  ce a mai rămas din apa pe care o stăpânea încă de la facerea lumii, în fluviul Nil.

Revenind la povestea pe care ne-o spune Smith, vreau să remarcăm în primul rând stilul lejer și captivant pe care îl are, dar și traducerea bună a Irinei Dubsky. Fraza care deschide călătoria pe apele lumii funcționează ca o ancoră, te convinge să nu lași  cartea din mână:

„Lumea avea să se schimbe o dată pentru totdeauna din clipa în care au căzut primele ploi”, p. 11.

Introducerea, scrisă cu o artă narativă neașteptată, este urmată de 9 capitole presărate cu detalii despre modul în care apele au influențat și continuă să influențeze lumea în care trăim. Acestea sunt la rândul lor structurate pe subcapitole, făcând ca lectura să fie cu atât mai mult ușurată, informația fiind divizată urmând o structură logică ușor de urmărit. Capitolele sunt:

1. 1. 1. Piatra de la Palermo
      2. Pe frontieră
      3. Un secol de umilințe și alte povestiri despre război
      4. Ruină și renaștere
      5. Prinzând curentul
      6. Supă din carne de porc
      7. În voia curentului
      8. Setea de date
      9. Redescoperirea apelor curgătoare.

Nilometrul și cultura umană

Am adus în discuție la începutul articolului o mică parte din mitologia creată în jurul Nilului pentru că primul capitol din carte face referire la acest fluviu. Aflăm despre orașul Cairo și o anume clădire din cărămidă care desparte o parte din citadelă de Nil. Construcția cu ziduri groase este de fapt un dispozitiv (nilometru, miqyas în arabă) prin intermediul căruia poate fi măsurat nivelul apei fluviului, o tehnologie cu tradiție, fiind folosită de peste cinci milenii. Cel din zilele noastre se estimează că ar fi fost construit în jurul anului 861 p. Chr., numărându-se printre primele nilometre ridicate de către egipteni. În perioada Antichității se regăsesc de-a lungul mai multor albii de râu, s-au identificat undeva la 4 modele de astfel de construcții. La începuturile existenței sale, nilometrul era o formă de putere pe care conducătorii egipteni o puteau gestiona astfel încât să influențeze populația. Revărsările anuale ale Nilului pe perioada verii erau considerate evenimente de natură divină, fenomenul natural fiind într-adevăr o reală minune în deșertul saharian.

Revărsările erau atent urmărite de către agricultori, aceștia presărau semințe în văile unde știau că va ajunge apa, pentru a asigura irigarea recoltelor. Nilometrele erau folositoare și în estimarea prosperității recoltelor, potrivit însemnărilor descoperite de pare că irigarea câmpurilor pe o durată de câteva săptămâni asigura hrana pentru un an întreg. În funcție de cât de mare era indicat nivelul râului se putea deduce suprafața pe care o putea acoperi apa. Măsurătorile erau esențiale în desfășurarea activității populației, nivelurile anuale ale apei se gravau alături de alte informații importante pe tăblițe din piatră, care aveau statut de anale regale. Tăblițele au supraviețuit parțial, bucăți din acestea se regăsesc în muzeele din Cairo, Londra și Palermo, descoperirea lor se bucură și de o legendă haioasă, se spune că unul dintre fragmente ar fi fost folosit pe post de prag de ușă, în prezent fostul prag este cunoscut sub denumirea de „Piatra de la Palermo”. Se estimează că gravura ar fi fost efectuată în secolul al XXV- lea a. Chr., întrunind însemnări ale revărsărilor Nilului din perioada Dinastiei I, undeva la 3100 a. Chr..

Într-un alt subcapitol mergem mai departe în trecutul omenirii și ajungem undeva la începuturile civilizației sumeriene, care tot datorită unor fluvii s-a dezvoltat: Tigru și Eufrat. Acestea fiind sursa de hrană și apă potabilă ale orașelor-cetate sumeriene, servind în același timp și pe post de căi de transport. În cadrul lor se dezvoltă prima cultură omenească, s-au identificat primii pași în materie de guvernare, comerț, religie organizată și scriere literară. Ne afundăm mai mult și ajungem până la mitul unui potop care a înghițit lumea, care datează cu 1000 de ani înaintea Vechiului Testament. Asemenea relatării biblice nu sunt singulare în cele 12 tăblițe ale Epopeii lui Ghilgameș, dezgropate în cetatea antică Ninive, se menționează că un vizionar a aflat de grozava inundație și a construit o navă pe care a adăpostit mai multe specii de animale, când apele s-au retras,  că atât el cât și animalele sunt blocați în vârful unui munte. Tăblițele datează de undeva din jurul anului 1200 a. Chr., iar respectivul potop ar fi avut loc undeva la 2100 a. Chr., însemnările la rândul lor sunt cel mai sigur relatări ale unor evenimente mai vechi.  Se relatează și în Biblie despre cetatea Uruk, unde ar fi domnit „un anume” Ghilgameș, de aceea se poate considera că de aici sunt extrase detaliile privitoare la Marele Potop, care se poate să se fi petrecut undeva la 8 000 – 12 000 a. Chr.. Se crede că foștii locuitori ai Golfului Persic să se fi confruntat cu o serie de inundații devastatoare. Experiențele de acest tip având o influență foarte mare asupra existenței lor, se poate ca poveștile despre ele să se fi perpetuat secole sau milenii la rând, până ce au ajuns să prindă o formă prezervată în Epopeea lui Ghilgameș.

Despre puterea incredibilă a apei vorbește și în Capitolul 4, unde aduce în discuție forța distrugătoare pe care o poate avea. Autorul povestește evenimentele petrecute în anii 2000 pe teritoriul american. Discuția se deschide cu uraganul Harvey (26 august 2017, Texas). Precipitațiile din această zi au depășit recordul înregistrat în S.U.A., fiind de 154 cm. Detaliile referitoare la avarii și pierderi sunt marcante, prin urmare nu voi continua în această notă. Voi mai spune numai că aduce în discuție și cunoscutul urgan Katrina, care a lovit coasta golfului Mexic și New Orleansul, provocând pagube în valoare de 161,3 miliarde de dolari. Următoarele capitole aduc în prim-plan informații referitoare la modul în care ingineria a reușit să gestioneze apele astfel încât energia și puterea ei să fie utilizate în mod benefic.

Ne oprim puțin asupra capitolului 6, unde citim despre importanța prețuirii apei, calitatea înaltă acesteia fiind esențială în susținerea existenței noastre. Autorul aduce în discuție maratoanele ultra-alergătoarei Mina Guli efectuate în anul 2017. Prin intermediul acțiunii sale, denumită „6 River Run” a alergat 1 678 de kilometri de-a lungul fluviilor Colorado, Amazon, Murray-Darling, Yangtze, Nil și Tamisa. Astfel a atras atenția asupra stării deplorabile în care se regăsesc. Sportiva a scris mai apoi pe blogul său că una dintre cele mai presante probleme ale zilelor noastre este asigurarea unei ape curate și sigure pentru toată lumea.

O problemă pe care și autorul cărții a studiat-o pe parcursul disertației sale, când a putut observa depunerea deșeurilor pe fundul albiilor apelor curgătoare. În ciuda importanței lor, oamenii au uitat să aprecieze fluviile, iar capitalismul acerb, goana după îmbogățire a marilor companii ale lumii, a dus la poluarea apelor prin deversarea a mai multe substanțe industriale toxice. În prezent, semnalează L.C. Smith, cursurile de apă din întreaga lume sunt poluate pe o lungime de 20 000 de kilometri. Deșeurile nu poluează doar apele curgătoare, toxinele se infiltrează, poluând și pânza freatică. Prin urmare, se revine la această urgență a salvării planetei, a salvării noastre din fața nepăsării noastre.

Lucrarea Fluvii ale puterii a lui Laurence C. Smith reprezintă o amplă analiză a statutului apelor curgătoare de pe Planeta noastră. Cartea cuprinde mai multe date istorice, geografice și mai ales ecologice ale apei curgătoare. Se vorbește despre relația pe care a avut-o omul încă de la începuturile sale cu apa curgătoare, despre importanța esențială pentru existența noastră, se aduc în discuție probleme de natură geopolitică, culturală, iar lista ar mai putea continua. Consider că este o lectură ușor de parcurs, necesară prin subiectul mereu actual pe care-l tratează, în contextul încălzirii globale este cu atât mai importantă. Cercetătorii deja atrag atenția asupra dimensiunii insulei de gunoi, asupra modului în care scăderea adâncimii oceanelor a dus la micșorarea cașaloților cu 2 metri, de prisos să mai menționez multe alte probleme pe care le semnalează și Laurence C. Smith, perspectiva lui asupra destinului apei poate ne ajută să fim mai prietenoși cu mediul înconjurător.

Puteți cumpăra cartea: Editura Litera.

• Surse fotografii copertă: penguin.com.au, carturesti.ro
• Sursă fotografie autor: farmtario.com
• Surse foto reprezentativa: wallpaperaccess.com, weforum.org, carturesti.ro