”Moartea lui Hitler. Anchetă în dosarele secrete ale KGB”, de Jean-Christophe Brisard și Lana Parshina
Editura Polirom, Colecția Hexagon, Iași, 2019
Traducere din limba franceză și note de Dan Petrescu
Doi jurnaliști – unul francez, altul de origine rusă – încearcă să descifreze una dintre cele mai controversate morți din toate timpurile, aceea a lui Adolf Hitler. Desigur, trebuie să trecem dincolo de teoriile conspiraționiste care au invadat piața publică după moartea oricărei personalități (de la Hitler la Elvis, de la Ceaușescu la Michael Jackson); plecăm de la prezumția, susținută de o multitudine de surse documentare, că Hitler chiar a murit pe 30 aprilie 1945, la Berlin, că apoi corpul său a fost ars ca să nu i se găsească cadavrul. Întrebările care s-au pus și care au așteptat o confirmare istorică plauzibilă au fost: s-a sinucis Hitler și, dacă da, prin împușcare sau prin otrăvire?
Pentru că sovieticii au ajuns primii la bunkerul lui Hitler și au prelegat cât mai multe dovezi ale ultimelor zile de rezistență nazistă, exista evidența că aceștia dețineau cele mai multe informații despre moartea lui Hitler, mai ales prin cele două prelevări din corpul acestuia, înainte să fie incinerat (de mai multe ori): dantura și fragmentul de craniu, o parte însemnată a acestuia.
Jean-Christophe Brisard și Lana Parshina aleg să-și construiască volumul mergând pe două fire paralele: în primul rând, avem istorie pură, avem relatarea ultimelor zile ale lui Hitler, pe fiecare zi, adusă la suprafață consultând foarte multe surse bibliografice; în al doilea rând, suntem în fața unei anchete jurnalistice, pentru că cei doi aleg să călătorească deseori la Moscova, pentru a scotoci, în măsura în care sunt lăsați (iar îndărătnicia autorităților ruse este emblematică), în arhivele serviciilor secrete și ale armatei sovietice. În plus, ei insistă, și pe alocuri reușesc, să aducă experți internaționali, neutri, pentru a analiza cu atenție, fizic și chimic, dantura și fragmentul de craniu, presupuse a fi ale lui Hitler, și a demonstra modul în care acesta a murit:
„Craniul devine ultimul mister de risipit al celui de-al doilea război mondial.” (pag. 21)
De altfel, din toate documentele de epocă studiate, cei doi jurnaliști și-au dat seama cu certitudine că atmosfera și realitatea nu pot fi aduse la suprafață doar din declarațiile martorilor oculari, care se contrazic enorm, ci doar din analiza științifică a danturii și craniului. La ce concluzii au ajuns? Ei bine, ambele rămășițe au fost analizate, dar în condiții diferite. Pentru că existau documente din preajma războiului despre problemele stomatologice ale lui Hitler (care avea dantura aproape distrusă, cu nenumărate lucrări) și chiar radiografii panoramice, s-a ajuns la concluzia că dantura existentă la Moscova chiar aparținea acestuia (o altă dovadă: Hitler era vegetarian, iar pe dantura nu s-a descoperit nicio fibră de carne).
În privința bucății de craniu, există însă suficiente discuții, pentru că jurnaliștilor și experților chemați nu li s-a dat voie să facă prelevări sau să studieze, câteodată, craniul decât prin sticla care îl proteja. Discuția despre felul în care a murit cu adevărat este, de aceea, destul de dificilă, pentru că există două variante care s-au tot vehiculat de-a lungul deceniilor: sinuciderea prin împușcare sau prin otrăvire (știut fiind că Eva Braun, soția sa vremelnică, s-a otrăvit). Ipoteza oficială a rămas, în ultimele decenii, cea a împușcării, dar analizele experților și declarațiile martorilor, inclusiv ale apropiaților din buncăr sau ale ofițerilor sovietici, se contrazic și vor rămâne în discuție, cel puțin până nu se va face o prelevare după așa-zisul craniu al lui Hitler.
”Moartea lui Hitler. Anchetă în dosarele secrete ale KGB” este, așadar, o carte de istorie foarte captivantă, despre ultimele zile ale celui de-al doilea război mondial, care aduce în plus investigații jurnalistice împletite cu cercetări științifice asupra rămășițelor dictatorului nazist. Ancheta ține atent interesul cititorilor, iar imaginile și documentele pe care se sprijină completează, cu siguranță, valoarea istorică a volumului.
Puteți cumpăra cartea: Editura Polirom/Libris.ro/Elefant.ro.
(Sursă fotografii: Polirom.ro, IMDb.com)
