”Valea Minunilor”, de Amy Tan
Editura Polirom, Colecția „Biblioteca Polirom”, Iași, 2015, 562 p.
Traducere din limba engleză și note de Ana-Maria Man
O incursiune în complicata și adesea de neînțeles lume orientală oferă Any Tan într-un roman de tip James Clavell. Subiectul nu este eroismul sau abilitatea vreunui Tai Pan, ci erotismul și abilitatea unei femei în lumea tradiționalistă chineză, a Shanghaiului de acum un secol; în universul curtezanelor din case de „prima mână” (fără a le mai socoti pe cele de a doua mână sau de opium) există o ierarhie foarte strictă: o floare poate avea drept clienți un pretendent, un pețitor sau un patron (pentru un sezon sau două) – cu care se încheie contracte, prin intermediul „mamei” și care îi plătește un salariu în fiecare lună, în plus față de diferite cadouri ce constau mai ales în bijuterii.
În această lume există și dragoste, alături de iluzia ei, există drame și atrocități: fiecare fată are o poveste despre cum a fost vândută și obligată să devină sau curtezană sau prostituată, o poveste ce se repetă chiar și atunci când americanii se îndrăgostesc de chinezoaice sau invers, o poveste ce se repetă cu nesfârșite variațiuni, între 1896 și 1938, anii între care se desfășoare acțiunea romanului.
În cea mai renumită casă din Shanghai, „Tăinuita Cale de Jad”, crește Violet, unica fiică a patroanei, americana Lulu Mimi sau Lucretia (Lucia) Minturn, de la cea mai mică vârstă până la 14 ani, când este răpită de o casă rivală și integrată în industria sexului.
Este, în fond, o poveste despre dragoste și neglijare, ce se proiectează pe mai multe generații: și Lulu (Lucia) a fost neglijată de părinții săi lascivi, profesori universitari americani; la rândul ei, tot ce îi poate oferi fiicei ei este căldura unui bordel (fie el și el mai renumit, al plutocrației Shanghaiului); iar Violet își va pierde și ea fiica unei unice dragoste, pe Flora, de la vârsta de 3 ani și jumătate.
Vine și o vreme a regăsirilor, a întâlnirilor, după mai multe descinderi în infern; unul dintre locurile infernale este Valea Minunilor, cadrul unui sat din adâncul Chinei, unde Violet, după o viață a disperării, ajunge în calitate de primă soție a unui poet; la destinație, realizează însă că nu este decât a treia soție a unui impostor. Deși reușește să evadeze din această situație, precum și din altele limită, ceva este totalmente alterat – ceea ce a fost întodeauna – dragostea, nevoia de dragoste. Este principala temă a romanului, și se ivește la orice vârstă; iată, de exemplu, grijile unei fete de 14 ani în legătură cu destinul unei pisici, Carlotta, atunci când este pusă în situația de a pleca în alt oraș, în altă țară: „grijile mele persistau. Oare Carlotta o iubea pe fetița aia mai mult ca pe mine? S-ar putea să mă uite și să nu-i pese dacă mă mai întorc vreodată. M-a cuprins o tristețe îngrozitoare.” Precum orice adolecentă, Violet dezvoltă sentimente aparte despre speciala mamă Lucia / Lucretia Minturn alias Lulu Mimi: „Cred că a simțit ceea ce mă rănise și pe mine adesea: când cineva iubit preferă pe altul în locul tău. Îmi părea bine că o chinuie acum această durere. Voiam să știe ce suferință îmi provocase. Voiam să îmi ofere la fel de multă dragoste câtă îi dăruise acelui escroc”. În fond, întrebările eterne despre dragoste, despre relațiile interumane sunt deghizate în aceste preocupări.
Lumea caselor de toleranță este una aparte, iar sistemul chinezesc aduce notele sale speciale; în momentul în care apărea o nouă „floare”, se organiza o petrecere, unde bărbații puteau să se gândească la primele licitații: „Bârfele acelei prime petreceri au fost preluate de toate tabloidele. «Este o eurasiatică și vorbește desăvârșit ambele limbi». «Felul în care a povestit a fost fermecător și natural într-un mod deloc pregătit dinainte». «Se simțea în largul ei întreținându-i pe toți bărbații aceia importanți,putea discut despre orice subiect, chiar și despre cele privind conrolul străin». Toate tabloidele menionau și numele respectivilor bărbați faimoși și puternici: Tang cel Distins, care a încheiat un parteneriat cu mai multe bănci pentru a finanța construirea unor noi clădiri de-a lungul Bundului. Lu cel Perspicace, al cărui tată s-a întâlnit cu consulul general al Statelor Unie pentru a discuta împrumuturile străine. Unul dintre bărbați se vedea cu o actriță celebră. Altul avea o colecție de picturi pe mătase demnă de invidiat.”
Este un pastel deosebit al vanității umane, deopotrivă masculine sau feminine, colorat de numele personajelor, de la Tang cel Distins la Nor Fermecat (ce va deveni Dovlecelul Fermecat, atunci când va decădea – nu din altă cauză decât a vârstei, 25 de ani fiind una grea pentru orice curtezană de „primă mână”) sau poetul Perpetuu. O lume ce valorizează cadoul, bacșisul sau, altfel spus, capacitatea bărbatului de a da bani mai multe luni în șir pentru scenariile sale, pentru împlinirea lor.
O lume osificată, gata să distrugă orice gest de împotrivire, o lume unde sărbătorirea vârstei rotunde 60 de ani a unei mătuși e mai importantă decât nașterea propriului copil – e drept, ilegitim, după legile chinezești; o lume unde căsătoriile se aranjează de către părinți, combinație atrăgătoare precum un șocul unui coșmar, în primul rând prin amalgamarea Evului Mediu cu elemente de modernitate – ceea ce s-ar putea numi medievalizarea prezentului.
Trecând peste unele disfucționalități la traducerea în română (descoperim că și în China există județe – probabil și municipii reședință de județ), romanul are și gap-uri nonlingvistice; de exemplu, într-o poveste despre bijuteriile lui Farmec (o curtezană de Shanghai înșelată de poetul Perpetuu să îi devină concubină, în Satul Iazului din Vale Minunilor). Când a evadat de la Perpetuu, și-a luat dintr-o casetă tăinuită doar bijuteriile ei, lăsându-le pe cele ale celorlalte soții sau concubine: dar aceste soții nici măcar nu erau acolo, deci Farmec nu avea ce să lase. Apoi, Perpetuu și-ar fi putut da seama că bijuteriile cu pricina lipsesc, ar fi căutat-o pe Farmec etc – p. 433.
Romanul este un bestseller garantat, care va fi adorat de iubitorii Orientului îndepărtat, după cum o și probează traducerea în română la numai 2 ani de la apariția ediției în limba engleză; în fond, Amy Tan este o autoare favorită a Editurii Polirom, aici apărându-i și o bună parte din celelalte scrieri, precum romanele Soția zeului bucătăriei, Cele o sută de simțuri secrete , Clubul norocoaselor, Fiica tămăduitorului de oase, Salvând peștii de la înec.
