„Dieta câștigătoare. Cum m-a ajutat regimul alimentar fără gluten să ajung numărul 1 ATP”, de Novak Djokovic
Editura Publica, Colecţia ”Victoria Books”, Bucureşti, 2013
Traducere din engleză de Doru Someșan
Nu sunt fan al dietelor alimentare, deși poate ar trebui să fiu, dar sunt un fan înflăcărat al tenisului și urmăresc toate turneele importante, mai cu seamă de când Novak Djokovic a ajuns pe locul 1 în clasamentul ATP. Așa cum spuneam și la precedentele recenzii ale cărților despre tenis apărute la Editura Publica, am avut fluctuații în ceea ce privește jucătorul meu favorit. Am trecut la Becker la Agassi, fără a-i aprecia pe Edberg sau pe Sampras, am trecut de la Federer la Djokovic, fără a-l aprecia deloc pe Nadal. Așadar Djokovic este unul dintre jucătorii mei favoriți ai momentului, imediat după Federer, dar această carte nu este neapărat despre Djokovic și tenisul său.
Înainte de a ajunge pe primul loc în lume în 2011, Djokovic era un veșnic număr 3, după așii Nadal și Federer. De altfel, cum singur recunoaște în carte, își conștientiza talentul, dar nu reușea să ducă la capăt marile meciuri din punct de vedere fizic, se sufoca, uneori abandona pur și simplu, alteori rămânea pe teren, dar nu mai putea lupta. A căutat tot felul de remedii, s-a informat și a efectuat numeroase analize, dar fiecare doctor sau fizioterapeut găsea o altă cauză, care se dovedea în cele din urmă falsă, până a descoperit adevărul:
”Aveam abilitățile, talentul și motivația necesare. Aveam disponibilitatea și resursele pentru a încerca orice formă de antrenament fizic și mental cunoscută de om și aveam acces la cei mai buni medici din lume. Dar ceea ce îmi crea probleme era ceva la care nu mă gândisem niciodată. Modul în care mă antrenam și cel în care mă pregăteam fizic erau în regulă.
Greșit era modul în care mă hrăneam.”
Trebuie făcută însă și distincția între ce mânca Djokovic zilnic înainte de momentul zero și ce mănâncă acum. Parcă nici nu mai contează acum, mai ales că dizertația lui se concentrează pe ”dieta câștigătoare”, pe nutriția pe o săptămână și ce mănâncă în fiecare zi, la fiecare masă, pentru ca în final să ne ofere chiar și rețetele acestor feluri, pe care le putem pregăti și noi acasă (dar cu mare greutate, majoritatea ingredientelor fiind de negăsit și probabil extrem de scumpe). Iată cum descrie Nole perioada anterioară:
”Eram greoi, lent și obosit deoarece mâncam așa cum o fac majoritatea dintre noi. Mâncam ca un sârb (și ca un american) – mâncăruri italienești la greu, pizza și pastre, pâine în mod special, precum și cărnuri grele cel puțin o dată pe zi. Obișnuiam să consum în timpul meciurilor câte un baton de ciocolară sau alte dulciuri, crezând că-mi vor menține nivelul de energie la o cotă ridicată, iar programul meu de antrenament era condiționat de orice prăjitură care apărea prin preajmă. Dar ceea ce nu realizam la acea vreme era că a te hrăni în acest mod duce la un fenomen numit inflamare. Simplu spus, organismul tău reacționează la alimente care nu-i produc plăcere printr-o serie de semnale: stare de preaplin, dureri în zona articulațiilor, crampe intestinale.”
Din acel moment, care a coincis cu apariția în cariera și viața lui Djokovic a doctorului Igor Cetojevic, a început marea schimbare în rezultatele sportivului sârb. La 18 luni de la noul regim american, pe lângă schimbările în condiția fizică, pe lângă scăderea în greutate și apariția unei flexibilități extraordinare (de care se miră încă și specialiștii în tenis, dar și spectatorii), a apărut și raza în cariera lui Nole: titluri peste titluri de Mare Șlem sau Mastersuri, Cupa Davis și locul 1 mondial pe care l-a deținut deja în 101 săptămâni.
Totul cu un regim destul de draconic de mâncare, inamicul public numărul unu fiind glutenul, lucru care i se pare ciudat până și doctorului William Davis, semnatarul introducerii:
”Dintre toate obstacolele pe care cineva trebuie să le depășească pentru a obține performanțe mentale și fizice de vârf, ne întrebăm oare cum de o simplă problemă alimentară poate sta în calea succesului. Se întâmplă așa deoarece consumul alimentar de grâu a fost dintotdeauna privit ca un statu-quo, chiar și în lumea sportului profesionist, deși poate împiedica performanța sportivă, poate încețoșa concentrarea mentală și poate pune la pământ un mare campion.”
Glutenul, un ingredient prezent în aproape fiecare mâncare a noastră – grâul se regăsește, se spune în carte, în aproape orice aliment procesat, poate provoca stări de oboseală, de lentoare, de greutate etc.? Se pare că da, iar dacă cineva m-ar provoca vreodată să țin cu adevărat un regim, probabil dieta câștigătoare a lui Djokovic ar fi prima care mi-ar trece prin minte. Iată o idee despre alimentele în care se ascunde glutenul: carnea făcută din resturi, produsele pe bază de alune, sosurile marinate și mirodenii, anumite produse pe bază de lapte, brânzeturile procesate, diferite tipuri de pâine și cereale, anumite fructe și legume preparate (cartofii prăjiți de la fast food, unele fructe confiate), produsele vegetariene, deserturile, băuturile (berea!), cărnurile și fructele de mare preparate pane sau prăjite.
Atunci ce să mai mâncăm, veți întreba. Și tot Djokovic răspunde: carne, pește și ouă (”Indiferent de ce fel de carne sau pește alegi să mănânci, asigură-te că este de cea mai bună calitate. Când alegi peștele, ar fi bine să fie crescut în sălbăticie, nu în ferme piscicole. Pentru carne, alege-o pe cea de vită hrănită cu iarbă și puiul de curte. Numeroase studii au arătat că animalele crescute în mediul natural dau o carne mult mai sănătoasă și mai plină de nutrimente.”); legume cu un nivel scăzut de carbohidrați, fructe, cereale fără gluten, uleiuri sănătoase, leguminoase, condimente, diferite tipuri de alune și semințe, obligatoriu crude.
Cartea nu este doar despre alimentație: Nole ne povestește și despre primii pași în tenis, despre adversarii săi, despre pizzeria părinților și despre exercițiile zilnice de antrenament mental și fizic pe care le întreprinde. Dar cele mai tragice pasaje sunt cele despre re-nașterea sa prin foc, despre cele 78 de nopți pe care le-a petrecut în adăpostul de lângă casa sa, în Belgrad, în timpul războiului din Iugoslavia.
La final, vă las în compania unui citat din această carte foarte interesantă și care pare un exemplu demn de urmat în privința dietelor sănătoase. Iată ce înseamnă sacrificiul pentru a ajunge cu adevărat campion:
”După ce am câștigat acel meci, am zăbovit puțin în vestiarul meu de la Melbourne. Îmi doream un singur lucru: să mănânc niște ciocolată. Nu mai făcusem asta din vara anului 2010. Miljan mi-a adus o tabletă de ciocolară. Am rupt din ea un pătrățel – doar un pătrățel micuț – l-am băgat în gură și am așteptat să se topească sub limbă. Și asta a fost tot ce mi-am permis.
De astfel de lucruri e nevoie pentru a ajunge numărul unu.”
