”Numele meu este Anton”, de Geo Dinescu
Editura Vellant, București, 2017
Fericirea este atunci când ești iubit, când ai sorbit prima gură de cafea, când te-întinzi în tot patul, când te cațeri într-un copac, când ai reușit să spui prima minciună. (p. 65)
”Numele meu este Anton” este un roman care se citește dintr-o răsuflare. Este romanul care ne aduce aminte de mirosul și imaginile copilăriei, de amintirile legate de bunătatea bunicilor și trecerea lor, descriind întâmplări care ne prezintă viața în felul în care, poate, nu o vizualizam, dar și sentimente care nasc traume ulterioare – o trecere prin viață cu toate încercările și provocările ei.
Volumul poate fi considerat un roman de familie, totul raportându-se la cadrul familiei, la întâmplările care au loc între membrii acesteia. Adună foarte intens și bine comasat trăirile sufletești ale lui Anton pe tot parcursul vieții sale, repercusiunile unei copilării presărate cu neajunsuri, violență, lipsă de atenție din partea părinților sau absența acestora, sinuciderea tatălui.
Romanul este interesant construit – fiecare moment de impact din viața personajului principal este prezentat sub forma unui mici povestiri, care încep de fiecare dată cu Bună ziua, numele meu este Anton și am… ani. Astfel, de fiecare dată, avem o localizare a întâmplării, prin dezvăluirea vârstei la care personajul principal descrie întâmplarea. Povestirile nu au neapărat o cronologie, astfel că dacă la început este prezentată copilăria, ulterior momentele sunt intercalate și te țin cumva în priză.
Anton – copilul își dorește un frate și face demersuri dincolo de manifestarea acestui gând către părinți, care îi invocă de fiecare dată limitările financiare; el se mobilizează și strânge bani în acest sens. La 29 de ani, Anton este cerut în căsătorie de prietena lui – sentimentele sale sunt destul de contradictorii, dar presiunea socială, nu-i așa?, este cea care are cel mai important cuvânt de spus:
„Prietena mea m-a cerut de bărbat. Adică de soț. Nu știu ce să zic. O iubesc. Este frumoasă. E deșteaptă. O să-i răspund afirmativ. Suntem un cuplu de puțină vreme, dar vârsta îmi cere să mă așez la casa mea Societatea te acceptă mai ușor când ești un am așezat, când ai o nevastă, copii, discuții despre amenajări interioare și concedii comune. La urma urmei, bunicul s-a însurat cu Bunica, tata s-a însurat cu mama, eu o să mă însor cu ea.” (p. 51)
Anton este un personaj plin de contradicții, este suma întâmplărilor fericite, dar mai ales nefericite din viața lui – copilul care strânge bani pentru a avea un frate devine spre sfârșitul vieții persoana care tratează cu sânge rece și luciditate decesul fiului său.
”Numele meu este Anton” este un roman în care fiecare dintre noi găsim ceva din ceea ce trăim sau ce-am trăit, povestit cu sentimente, trăiri și curaj.
Puteți cumpăra cartea: Editura Vellant/Libris.ro/Elefant.ro.
