„În liniștea pădurii”, de Adiva Geffen
Editura Rao, București, 2024
Lecția Holocaustului este vie. Și va rămâne vie multe secole înainte drept unul dintre cele mai sângeroase episoade din istoria mondială. Fascinația răului din spatele acestui imens genocid e tot mai aprinsă și tot mai mulți autori încearcă să surprindă multilateral acest subiect. Adevărul e că doar unii au reușit cu adevărat să surprindă chintesența acestui fapt istoric, păstrând o doză de obiectivitate. Alții, însă, au căzut în patima povestirilor scrise parcă pe grabă.
O carte de acest fel este „În liniștea pădurii”, de Adiva Geffen, tradusă la Editura Rao. Adiva Geffen este o autoare și dramaturgă israeliană cunoscută pentru gama sa largă de opere literare, care includ povești pentru copii, cărți de referință și, inclusiv, romane polițiste. Ea și-a început cariera ca profesoară de educație specială înainte de a lucra ca purtător de cuvânt al Teatrului Național Habima timp de peste un deceniu. Geffen este o autoare prolifică, având publicate 25 de cărți, multe dintre ele devenind bestseller-uri. De asemenea, este activă în comunitatea literară, ținând prelegeri și numeroase ateliere de scriere, și servind ca membru al consiliului Asociației Scriitorilor Israelieni. Geffen locuiește în Tel Aviv împreună cu partenerul ei, Aharon Meidan.
„În liniștea pădurii” spune povestea lui Shurka sau Sarah, o femeie care fuge de prigoana nazistă, alături de familia sa, și care decide să se ascundă într-o pădure întunecoasă dintr-un sat polonez. Va fi sau nu această decizie corectă? Vă las să aflați voi când veți citi cartea.
O să încep această cronică prin a menționa că volumul are atât plusuri, cât și minusuri evidente, pe care nu le pot trece cu vederea. Avantajele incontestabile ale cărții sunt:
- fluiditatea narativă – da, istoria „curge” și ne poartă, alături de personaje, în miriadele luptei lor pentru supraviețuire.
- emoțiile istoriei – n-am cum să reproșez ceva la acest capitol. O să simțiți durerea, tristețea și micile raze de fericire pe care personajele le trăiesc.
- contextualitatea – am remarcat opțiunea autoarei pentru inserțiunile nonficționale, care aruncă o rază de lumină asupra a tot ce înseamnă comunitatea evreiască din Polonia de dinainte de Hitler. Totodată, pentru un cititor neinițiat, aceste mici fragmente explicite pot servi drept bază în analiza subiectului, în a percepe cum a fost posibil antisemitismul polonez și cum această furie mocnindă a dat naștere Holocaustului.
N-aș fi sinceră dacă n-aș sublinia unele mici scăpări. În primul rând, unele galopuri narative, sărituri pe care naratoarea le face și își derutează cititorul. De exemplu, unele acțiuni de raiduri ale germanilor au apărut mult prea brusc și rapid.
Nu știu dacă de vină e traducerea, dar am avut impresia unor rupturi în propoziții (nu exclud că poate aceasta face parte din stilistica autoarei), dar omogenitatea lipsește pe alocuri.
Cu toate acestea, „În liniștea pădurii” este o carte de aducere aminte, un mic puzzle în înțelegerea unei drame care va rămâne în afara timpului și despre care se cuvine să discutăm cu regularitate, ca la un extemporal pe care nu avem dreptul moral să-l ratăm. Se prea poate că voi, cititorii, o veți percepe printr-o altfel de optică, ca pe încă o istorie despre puterea și reziliența unor femei puse față în față cu moartea.
Puteți cumpăra cartea: Editura Rao/Libris.ro/Cartepedia.ro.
(Sursă fotografie autoare: Wikipedia)
